Episodul 3, scris la betie.

E seara, vin dintr-un bar şi un vechi prieten m-a rugat să mai scriu un episod. Va fi dezamăgit. Articolul ăsta e plictisitor şi mulţi dintre voi aţi sărit fix la partea asta. Aveam cu totul altceva în cap dar întrebarile puerile pe care mi le pun acum, au umplut două pagini. Aşa cum îşi cere Oana Pellea iertare în jurnalul ei spunând că ii pare rău dacă se aştepta cineva să găsească raspunsuri -ea are doar intrebari (nu am cartea la îndemână ca să pot cita exact), aşa as putea şi eu sa va cer scuze ca sunt un mare semn de întrebare în seara asta. Acest articol de gânduri a venit chiar fără să-mi dau seama. Dacă cineva vrea să-mi răspundă: “mulţumesc nu-mi răspundeţi, nu am timp de răspunsuri, abia dacă am timp să pun întrebări”(Marin Sorescu).

Broken toys - Spoe foto

Broken toys - Spoe foto


Continuarea o gasiti pe Teatu Acum! Foto apartine lui Spoe care va face parte din echipa noatra de fotografi impreuna cu Alice, fata din vis, de la care am mai furat poze. Va las mai jos unde ii gasiti.

- Flickr Spoe
- Flickr Alice
- Blog Alice

Shakespeare cu al lui Hamlet a călărit până în satul copilăriei mele… şi înnapoi.

Teatru de pe prispă. Episodul 1
Hamlet feat. Guţa

După nişte ani – să-i spunem cinci – m-am reîntors la ţară. În locul ălă am palpat simţuri, am modelat simţăminte, am împărţit sentimente (…şi tot ce mai poate completa câmpul lexical al simţirilor) până în clasa a IXa. Acum m-am reîntors pentru linişte. Din întamplare am ajuns chiar de ziua unui prieten din vremurile pline de vin, sărutări, sex prin pantaloni, munca şi “Worms” pe echipe. Frate-miu a zis “ Hai în Centru”. Eu am râs. El a continuat “Ar fi o surpriză plăcută. Nu te-a mai văzut de ani de zile!”. Eu am râs şi mai tare şi m-am îmbrăcat.
Continuarea e pe Teatru Acum.

POZE de la Gala Hop 2009

Vezi mai multe pe Teatru acum!!! Ai si ce citi acolo!

Lari Cosmin Georgescu

Lari Cosmin Georgescu

Agnes Benedek

Agnes Benedek

Eliza Tuturman

Eliza Tuturman

Valentina Andreea Zaharia

Valentina Andreea Zaharia

Stefan Lupu

Stefan Lupu

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot. Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu…

E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a intra sunt ”Ce să zic dacă mă întreabă asta?”, “oare să spun că îmi place regizorul x?”, “ce piese am văzut şi despre care e mai bine să vorbesc?”. Cum e mai bine să te comporţi? Să fii timid ca să eviţi orice iz de aroganţă?….. continuarea o gasesti pe Teatru Acum.

povestea cu final deschis


Am inceput din invidie. Un inceput bun. Deja ma integrasem in lumea teatrului. Aveam… cam cati ani au copii in clasa a V-a si dupa ce am fost data afara de la balet pentru ca nu stiam care e stanga si care e drepata, dupa ce am luat o gura zdravana de apa si am refuzat sa mai merg la innot, dupa ce s-au ingrozit profesorii cand eu stateam in fata pianului, frate-miu s-a apucat de chitara. El a ramas acolo, eu am ramas acasa. Invidie, dupa pretentii, mare! Frate-miu devenea artistul familiei si asta nu era bine. Nu era bine deloc. “Vreau si eu sa fac ceva!!!” tipam in fata parintilor crispati de antitalentul meu in dans, muzica si sport. Nu stiu cum, dar s-a votat: O ducem la teatru!

Si gata. Articolul meu ar putea lua sfarsit. Dar … CONTINUAREA o gasiti aici, pe Teatru Acum!

The big contrast

The big contrast


Fotografia ii apartine lui Alice Mihalache. Pentru a vedea ce mai face ea, accesati link-ul de pe:
- Flicker
- Blog personal

nu-mi spune ca Mos Craciun e vecinul…

Exista pe lumea asta lucruri pe care nu trebuie sa le cunoastem. Nu trebuie sa stim cum bucatarul a gatit minunea pe care am mancat-o, asa cum nu trebuie sa aflam trucul magicianului ce tocmai a scos iepurele din palarie. El nu trebuie sa vada cum ea se epileaza, asa cum nici ea nu trebuie sa vada cum el isi stoarce un cos. Exista pe lumea asta magie; dar magia e facuta tot de noi iar in spatele frumosului se afla o poveste, o munca, un esec. Pledez pentru naivitate si tacere… Nu, nu vreau sa stiu ca Mos Craciun mi-a adus carioci din banii de paine.

Passing it on

Passing it on


Continuarea o gasiti pe noul blog la care lucrez, Teatru Acum! Articolul este semnat de mine, fotografia ii apartine lui Spoe. Pentru a vedea alte foto d-ale lui, clik aici.

Cand se termina un an… sarbatoresti Revelionul!

- Iti pare rau ca pleci?
- Nu…dar imi pare bine ca am fost pe aici.

Un an nu inseamna neaparat 365 de zile. Un an inseamna o perioada de cateva luni care se termina cand alegi tu . Eu am decis sa-mi beau sampania in toiul verii, dupa 10 luni.

Un loc de munca nu inseamna neaparat locul in care te transformi. Un loc de munca e locul unde cresti putin si decizi cand e destul.

Un coleg insa, inseamna omul cu care stai 9 ore pe zi, de luni pana vineri. Punct. Nu mai mult. Niciodata. Colegul e coleg. Si e foarte bine asa. Chiar e!

Intalnesti:

Oameni pe care ii saluti dimineata dar nu si cand pleci…
Pasiuni nebune, varste diferite, fetze ciudate…
Colegi pe care i-ai indragit…
Colegi pe care i-ai indragit mult cat habar nu au ei…
Oameni mari, barbati insurati, femei gravide, nasteri, plecari, nunti, demisii, contracte…
Voci pe care le auzi, le recunosti, le asculti sau trec pe langa tine…
Cartela, piuit la tigara, “deschide usa”, “iesi tzarane”, “buna dimineata alicinia”, “adio??? De ce?”, “ce faci parasuto”, “nu intra. E ud pe jos!”
Cafea, fise, apa, nu e apa, a venit apa, cine dracu nu trage apa la buda, respectati regulile de pe usa, plastic, mult plastic, totul e de plastic!!
Sfat: Reciclati plasticul!

Se intampla:
Sa te plictisesti. Iti trece, iti revii, injuri, nu mai vrei.
Sa razi. Mult. Tare. Propui, te implici, vrei.
Sa te indragostesti. Eviti, zambesti, te prefaci, nu mananci ca-ti tremura furculita si te dai de gol.
Sa-ti fie rau. Sa plangi. Sa ai drame acasa. Sa-ti iesi din sarite. Sa nu mai suporti Excelu’. Sa injuri. Din nou. Tare. Sa arunci mouseu’!
Sa nu iesi la cafea. Sa nu-ti pese. Sa vrei. Sa-ti treaca.

Te bucuri de:
Cineva care latra. Da startul. Unul miauna altul face pe cocosul, unul muge. Gradina zoologica in birou. Se canta, se exerseaza dansul pinguinului, se rade, se ivesc discutii, se mananca, se viseaza, se hranesc pestii. E fauna. Se uda florile, exista flori. In permanenta. Se face atmosfera, se sta cu lumina stinsa si draperiile trase. Se aud taste. Multe taste. Plastic! Mult plastic. Citesti. Scrii. Dai un link. Iesi la tigara. Razi. Socializezi. Duci castile inapoi. Cersesti o tigara. Ti-e rusine. Iti trece (o data va veni si randul tau sa dai inapoi.).

Pleci.
Ramai cu cativa oameni inautru. Doar tu! Aici reciprocitatea nu-si are locul. Ramai deci cu unu care te-a sunat de te-a chemat la interviu, cu unul despre care-ti vine sa scrii o tona dar stii ca nu i-ar placea si te rezumi la “ un pescar de la Kinder pe monitor”, cu ala de stranuta ciudat si intelege tot, cu ala cu care nu puteai manca la masa, cu ala cu dintii strambi si fara ambitie, cu ala de nu se poate stapani, cu ala de nu se panicheaza decat la cutremure…
Si cu o creata, cu o broasca, cu o spirituala, cu o slujba, cu o ciocolata, cu o pisica, cu un masaj, cu o nebuna, cu un cantaret, cu un fotograf, cu un pate si o magura, cu o vulpe, cu un kent 8…

Despre teatru in care am crescut. Despre Galati

Da’ ce, exista teatru in Galati?

Galatiul e jos. Jos de tot. Nimic nou, poate doar cladirea. Aceleasi piese, aceeasi regizori si daca ei – practic – se schimba, atmosfera, pur si simplu nedefinita, ramane la fel. Simt plafonare iar diversitatea e departe.
Daca facem o retrospectiva relativ recenta, ne aducem aminte de „Moartea lui Eskrokov” (dupa mine cea mai buna piesa a ultimilor ani de la Galati). Tot in regia lui Sapdaru mai zvacneste „Mincinosul” si „Falstaff”…dar timid, prafuit, in umbra marelui „Eskrokov”. Ne mai aducem aminte si de „Zuckerfrei/Fuck You Eu.Ro.Pa!” in regia lui Alexandru Berceanu, o piesa care a nascut controverse si care a pus o bila fie ea alba, fie ea neagra in repetoriul Dramaticului. In rest…gri. Si cum griul nu exista… ramanem ca tontii si ne intrebam „ce se mai intampla in Galati”. Nimic!
A mai venit Motoi de’a mai montat un Sebastian mic…la fel de efemer ca restu’. A trecut si Frunza pe la noi da’ parca doar intr-o vizita „improvizata”(ce titlu!). S-a montat si “Lectia”, deci nu prea poti spune ca nu avem diversitate (dramaturgica cel putin)…dar degeaba. Eugen Fat, regizor nou angajat al teatrului Fani Tardini, da din coate pentru ceva nou, proaspat. Nu-i iese! Praful parca nu vrea sa iasa din Dramatic. Cristi Gheorghe a terminat masterul in regie, a montat „Hotelul celor doua lumi”…slab. Poate pe viitor Cristi Gheorghe ne va da ca regizor ce ne-a dat si ca actor. Poate…
Continuarea articolului aici, pe Teatru Acum!

Teatrul, simbioza intre artist si spectator

O tentativa de a educa publicul de teatru pe site-ul Studentie.ro … click aici.

Vitas :: Un kitch pentru Romania

Avand in vedere isteria care a avut loc in urma acestei pareri despre concertul lui Vitas, am decis sa sterg acest post de pe blog insa il puteti vedea aici. Pastrez comentariile de bun simt pentru ca inujuraturile, certurile si prostia nefondata nu se incadreaza normelor acestui blog. Imi cer scuze fata de cei care imi testeaza curajul de a lasa injuriile la adresa mea pe undeva. Nu, nu am curaj sa promovez aici oameni fara argumente in reactii. De aceea veti vedea mai jos comenatrii prin care se transmite-totusi- ceva.

Precizare pentru articol : Am dat bani pe bilet.


GALERIi FOTO:

Bestmusic.ro
Vedeta.ro

Pe site-ul unde am postat acesta parere… e galagie mare! Click si uita-te la comentarii!.

« Older entries