RSS

Monthly Archives: December 2009

Scrisoare universala intre universali

Dragul meu,
Te stiu de cateva ore si am impresia ca ne stim „de la-nceputul lumii”. Ai sa-mi spui ca inca nu te cunosc. Iar eu o sa te contrazic. Si daca vrei sa-mi demonstrezi ca nu-i asa si o sa incepi sa-mi povestesti viata ta, sa stii ca nu faci decat sa-mi aduci aminte lucruri carora nu le-am dat importanta.

Dragul meu,
Ne stim de cateva zile si nu am mai vorbit de atunci. O sa te uit asa cum ii uit pe toti oamenii care completeaza integrame in tren.

Dragul meu,

Incepi sa misti din codita dupa o luna dar pentru ca te cunosc, n-am sa te bag in seama. Imi pare rau pentru tine. Stiu ca nu ai nevoie de mine; dar sa stii ca eu pot sa fac ce vrei tu daca ma stradui.

Dragul meu,
Plec

(gânduri într-un pat străin, Iași)

 
2 Comments

Posted by on December 29, 2009 in Personal

 

Fotografii de la Iasi :: FAST FORWARD. NOW REWIND

dupa “Cartoteca” de Tadeusz Rosewicz.

Spectacol de Florin Caracala. Se joaca la Ateneul Tatarasi din Iasi. Fotografiile sunt realizate la ultima reprezentatie din 2009, pe 13 decembrie.

Vlad Baba, Mirona Gâdei

Vlad Baba, Mirona Gâdei

Vlad Baba

Vlad Baba

Oana Miron

Oana Miron

Andrei Ciobanu

Andrei Ciobanu


Bianca Buhă

Bianca Buhă

Ana Hegyi, Vlad Baba, Mirona Gâdei

Ana Hegyi, Vlad Baba, Mirona Gâdei

Bianca Ioan

Bianca Ioan

Bianca Ioan, Vlad Volf

Bianca Ioan, Vlad Volf


Vlad Volf

Vlad Volf


Ioana Lefter, Iustin Șurpănelu

Ioana Lefter, Iustin Șurpănelu


Cristi Gheorghe, Iustin Șurpănelu

Cristi Gheorghe, Iustin Șurpănelu


Alexandru Dobinciuc

Alexandru Dobinciuc


Cristi Gheorghe, Iustin Șurpănelu, Vlad Volf

Cristi Gheorghe, Iustin Șurpănelu, Vlad Volf


Vlad Volf, Andrei Ciobanu

Vlad Volf, Andrei Ciobanu


Fast forword. Now rewind

Fast forword. Now rewind

Iulia Crețu

Iulia Crețu

Iulia Crețu, Vlad Volf, Alexandru Dobinciuc

Iulia Crețu, Vlad Volf, Alexandru Dobinciuc

Vlad Baba, Ana Hegyi, Mirona Gâdei

Vlad Baba, Ana Hegyi, Mirona Gâdei

Alexandru Dobinciuc, Cosmina Rusu

Alexandru Dobinciuc, Cosmina Rusu

Vlad Baba, Mirona Gâdei, Alexandru Dobinciuc

Vlad Baba, Mirona Gâdei, Alexandru Dobinciuc

Ana Hegyi, Vlad Baba

Ana Hegyi, Vlad Baba

Cosmina Rusu

Cosmina Rusu

Vlad Volf, Oana Miron

Vlad Volf, Oana Miron

Vlad Volf, Iulia Crețu

Vlad Volf, Iulia Crețu

Fast forward. Now Rewind

Fast forward. Now Rewind

 
9 Comments

Posted by on December 29, 2009 in 4. Foto teatru

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Steaua fără nume – Spectacol de licența la Galați

Miercuri, 9 decembrie, studentii anului III- actorie ai Facultatii de Teatru din Galati au jucat la Teatrul Dramatic spectacolul lor de licenta, “Steaua fara nume” , de Mihail Sebastian. Regia este semnata de profesorul de clasa, Mircea Gheorghiu, alaturi de asistentii Florin Toma si Didi Cujba. Dat fiind ca e spectacol de licenta pe actorie, nu voi „critica amatoriceste” intregul, ci ma voi raporta strict la actorie.

Distributie:
Ichim – Gabriel Enache
Șeful gării – Răzvan Desis
Țăranul – Epure Răzvan
Profesorul – Radu Horghidan
Domnișoara Cucu – Rodica Panu
Eleva – Corina Andronic / Daniela Răducănescu
Pascu – Adrian Tofei
Necunoscuta – Adina Taschina
Udrea – Didi Cujba
Grig – Toma Florin

Cel mai evident lucru la acest spectacol este ca personajele sunt foarte bine conturate, ca s-a muncit, ca s-a construit. Din pacate, aseara s-a cunoscut strident acest lucru. Eu una am vazut mai mult cum trebuie sa fie personajul si nu cum este. Acest lucru a fost valabil la toata lumea. De la Ichim si pana la Profesor, de la Eleva la Necunoscuta, am vazut doar tipare care nu mi-au transmis decat superficialitate. Mircea Gherghiu a creat identitate tuturor; povestea din spate s-ar cunoaste, poezia lui Sebastian s-ar simti, daca nu ar fi totul atat de mecanic.

Răzvan Desis in rolul Sefului Garii, mi s-a parut foarte grabit. Apoi mi-am dat seama ca asa trebuie sa fie personajul si m-am gandit ca ii place sa vorbeasca si ca asta il caracterizeaza. Taranul (Epure Razvan) s-ar putea sa fi vrut sa gandeasca greu, Pascu (Adrian Tofei) trebuie sa fi fost obosit iar Ichim (Gabriel Enache), sictirit. In actul I si Radu Horghidan, in rolul Profesorului, a avut aceleasi probleme din categoria ”acesta sunt eu, iar acesta de langa e personajul meu” insa a avut si momente in care l-am crezut.

Adina Taschina; Radu Horghidan

Adina Taschina; Radu Horghidan


Necunoscuta este cu adevarat o aparitie. Adina Taschina arata foarte bine. Rochia ii pune in evidenta talia si spatele, fara ca sanii sa-ti ia ochii si sa devina vulgari; intradevar o blonda dupa care parca nu ai vrea sa fluieri ci ai vrea sa te uiti. Adina reuseste sa mai impresioneze publicul si prin siroaiele de lacrimi din spre sfarsit, dar si prin atitudinea ei de inceput. Schimbarea dintre actul II si actul III nu e una foarte naturala si nici foarte fina, asa cum nici cea a partenerului ei nu e de mentionat.

Didi Cujba in rolul lui Udrea si Corina Andronic (Eleva), au fost mai aproape de naturalete si mult mai curati. Florin Toma (Udrea) si Rodica Panu (Domnisoara Cucu) au fost cei care au avut si au creat relatie cu partenerul. Ca nivel general, acest lucru a lipsit pe parcursul spectacolului, studentii fiind preocupati de sine, fara sa formeze o echipa.

Reprezentatia din 9 decembrie a studentilor de la Galati mi-a dat senzatia unei masini cu cheia in contact care nu vrea sa porneasca. Se chinuie, haraie, se aprind beculetele in bord, dar nimic. Stim ca in toate filmele, la un moment dat, va porni. Sa speram ca vineri, 11 decembrie, cand vor juca in cadrul Festivalului ZILELE TEATRULUI STUDENTESC LA GALATI isi vor da drumul.

 
3 Comments

Posted by on December 10, 2009 in 1. Teatru

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,

UNATC – Bucuresti vs UAGE – Iasi

Am fost la Iasi intr-o excursie libera avand ca punct turistic atmosfera orasului si a Universitatii de Arta George Enescu. M-am dus ca o viitoare studenta care-si cauta „mansarda perfecta pentu invatat, jucat scrabble, facut sex si stat singur”. M-am invartit printre studenti si absolventi ai Facultatii de Actorie sau Regie. Am facut inevitabil comparatie cu Bucurestiul – reprezentat prin UNATC – si mi-am dat seama ca diferentele sunt foarte mari.

* Daca Unatc-ul este caracterizat de „am un proiect”, „lucrez la un proiect”, Uage-ul e mai mult pe „ai auzit ca X are un proiect?”. Daca Unatc-ul e cuprins de o esarfa, o palarie si un vagon de fete tunse scurt, Uage-ul are un spirit mai docil si mai constient de valorea studenteasca pe care o au; nu se creada –deci- actori sau regizori „de la inceputul lumii”. Unatc-ul e proaspat, Uage-ul e vechi si lipsit de atitudine.

* La nivel de comunicare si socializare, de caldura si prietenie, Iasiul cu facultatea lui de teatru ii bate obrazul Bucurestiului. In George Enescu exista un balcon pe care se fumeaza. Deasemenea, exista o curte interioara cu mese si bancute la care-ti poti bea cafeaua cu profesorii sau cu cateii. Pe acolo se perinda oameni dintr-o bucata. Oameni cu frusrari strigate sau oameni care rad cu pofta. Par sinceri. Glume bune si proaste, pupaturi si tipete. Priviri aruncate cu subinteles si profesori care se confunda cu elevii. Oricat de frig a fost, m-au incalzit. In Unatc se fumeaza intr-un loc inchis si… in toata scoala. Aerul e mult mai grabit…si nu e cald, e incins.

* La Bucuresti sunt ingrozitor de multe fete frumoase. Cand te pierzi pe culoarele facultatii, nu te plictisesti. Admiri! Si baietii sunt frumosi si au stil! Untc-ul e plin de oameni din reclame, din filme de lung sau/si scurt metraj, din telenovele sau seriale. La Iasi, oamenii sunt mai putin aranjati. As putea sa spun ca sunt mai liberi dar cred ca e si o urma de neglijenta.

* Unatc-istii vorbesc despre realizarile lor cu o modestie tampita. Unii din ei cu care am discutat au realizari destul de mari. Ei stiu asta dar ti le prezinta ca si cum au facut un dus asera. Combinatia asta de modestie cu marile realizari mi se pare cea mai „fake cu palarie ever!” Unatc-istul va spune ca a lucrat cu – sa zicem Purcarete – ca si cum a fost la niste filmari dimineata la un coleg de la film care l-a rugat sa traga un cadru. Exista si partea cealata, care transforma filmarile de care spuneam intr-un… proiect. Imi place la Iasi ca omenii se bucura si povestesc cu drag si entuziasm despre ce au facut sau cu cine au lucrat. Ce e trist e ca aici mi-au parut foarte putini oameni implicati. Indiferenta si tratarea cu superficialitate a muncii am simtit-o in Uage.

Stiu! Astea sunt etichete. Dar asta e si tiparul articolului. Vorbesc –deci- de atmosfera degajata in cele doua orase in care m-am petrecut in ultima vreme. Peste tot e un mix si peste tot dai de aceeasi oameni. Caractere similare gasesti oriunde; dar ca ansamblu, diferentele de atitudine, de limbaj, de socializare sunt mari. Daca ar trebui sa aleg intre Iasi si Bucuresti as alege Bucurestiul doar din motive personale. Detasata de ele si uitand ca la capitala sunt mai multe sanse de a face ceva, Iasiul si Bucurestiul sunt doua medii in care poti sa te simti la fel de bine cum poti sa te simti la fel de prost.

A!
* Iasiul ca oras e la fel de neaerisit ca Bucurestiul. Exista insa mult mai multe baruri, barulete cu oamenii faini in care poti sa bei o bere sau o cafea la un pret decent. Bucurestiul ofera insa multe ceainarii din care nu-ti vine sa iesi.

… Ca o comparatie generala care sa-mi sustina ideea ca nu as putea sa aleg, pentru mine, Iasi vs Bucuresti, inseamna La Baza vs. La Scena. La Baza e un bar din Iasi in care bei, razi si dansezi cu oameni noi si necunoscuti, un bar cu pereti verzi si baie mazgalita in care te simti al dracului de bine si de liber. La Scena e un restaurant din Bucuresti, cu multe incaperi diferite ca stil, cu Teatru Arca la mansarda si cu niste Paste Carbonara geniale, la care te duci sa vorbesti despre suflet. Niciodata nu poti sa alegi intre astea doua… decat in functie de moment.

P.S. Ma infiaza cineva de la actorie/regie la Cluj sau la Targu Mures pentru cateva zile? Ofer curatenie generala in camera in care voi dormi, spalat vase si facut cafea dimineata. Deasemenea ofer la schimb cazare in Bucuresti si/sau Galati. Daca aveti repetitii, spal scena!

 
17 Comments

Posted by on December 8, 2009 in 1. Teatru

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , ,

Fotografii Targu Mures:: MERGE

dupa “Autobahn” de Neil LaBute

In distributie Oana Porav-Hoade si Ciprian Mistreanu, absolventi 2008 ai Universitatii de Arta Teatrala din Targu Mures, clasa Nicolae Cristache. Fotografiile sunt facute de mine in cadrul Galei Hop 2009 unde cei doi au castigat premiul pentru cel mai bun spectacol. Din prisma criticii de amator “Merge” de la Targu Mures a fost cel mai bun moment din toata editia. Naturalete, relatie, simplitate. Trei calitati pe care nu prea le-am intalnit la concurentii de anul acesta.

Oana Porav-Hodade; Ciprian Mistreanu

Oana Porav-Hodade; Ciprian Mistreanu


Oana Porav-Hodade

Oana Porav-Hodade

Oana Porav-Hodade; Ciprian Mistreanu

Oana Porav-Hodade; Ciprian Mistreanu

Ciprian Mistreanu

Ciprian Mistreanu

Oana Porav-Hodade; Ciprian Mistreanu

Oana Porav-Hodade; Ciprian Mistreanu

Premiul pentru cel mai bun spectacol, Gala Hop 2009

Premiul pentru cel mai bun spectacol, Gala Hop 2009

Cel mai bun spectacol Hop 2009, "Merge" - Targu Mures
 
2 Comments

Posted by on December 5, 2009 in 4. Foto teatru

 

Tags: , , , , , , , ,

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.