Scrisoarea fetei cãtre bãiatul cu care-şi petrece dimineţile

Dragã Alex,

Mi-ar plãcea sã vii acasã -aşa cum vii tu acasã- şi sã te cert în somn cã iar ai bãut prea mult. Tu sã moşmondeşti ceva acolo -cã oricum eu dorm şi nu te aud- şi apoi sã mã iei în braţe ca eu sã mã întorc spre tine şi sã te întreb dacã nu vrei sã papi ceva. Tu foarte timid -cã iar mã deranjezi- sã spui da şi sã te trimit porcule la duş iar eu în timpul ãsta sã-ţi fac douã sandvişuri din alea bune pe care sã le mãnânci pânã târziu cãci între timp trebuie sã mã faci sã râd câteva zeci de minute bune! Sã casc şi tu sã-mi spui “gata, hai la culcare”. La culcare sã te duci tu! Eu fac un duş, îmi aprind o ţigarã şi te ascult cum deja ai adormit dus. Sã nu am nimic de fãcut în ziua aia şi sã mai stau puţin lângã tine cât sã fiu sigurã cã nu te mai trezeşti. Apoi sã mã îmbrac frumos şi sã plec şi eu în lumea mea. Când vin, sã gãsesc pe frigider un bilet pe care scrie “Am plecat la fac. Nu ştiu când vin. Nu mã aştepta”. Eu sã mai scriu una alta, sã mai citesc şi sã car boxele în bucãtãrie ca sã fac nişte clãtite cu muzicã bunã şi apoi sã-ţi las un bilet pe frigider “Du-te dracu’! Ai clãtite în cuptor!”… şi sã mã culc. Sã te aud când vii iarãşi aproape dimineaţã şi cum te duci direct în bucãtãrie de parcã ai simţit cã ai ceva bun acolo. Sã vin dupã tine, sã mã întrebi de ce nu dorm, sã-ţi zic cã m-ai trezit tu şi sã facem un duş… Apoi eu sã te iau în braţe şi sã mai stau cu tine puţin timp, pânã adormi de uiţi de mine. Apoi sã mã duc în lumea mea şi când mã întorc sã gãsesc un bilet “Nu mã aştepta”, sã vii târziu, sã mã trezesc, sã râd, sã adormim, sã plec în lumea mea, sã gãsesc un bilet “nu mã aştepta”, sã mã trezeşti când vii, sã gaseşti un bilet “eşti un nesimţit”, sã papi ceva, sã ma iei în braţe şi sã adormi. Dimineaţa devreme sã plec…
Dragul meu, nu-i aşa cã zorii sunt mai buni decât clatitele mele? Hmmm… dragul meu, zorii sunt mai buni sau mai bune?

Tipa din pat

p.s. bileţelele tale sunt mai enervante decât zorii!

 

Monologul altei fete

Nu! Nu-mi-e dor! Nu vreau să alerg prin super-market agăţată de mâna ta, mirosind în fugă zece feluri de lapte de corp şi nu vreau să adormim prin iarbă de fiecare dată când nu avem bani de cafea. Nu vreau să mergem atât de departe doar ca să stăm la sobă şi să ascultăm discuri vechi la pick-up-ul lui bunică-tu! Nu vreau să citim dimineaţa uitănd să ne îmbrăcăm şi nici măcar nu mi-e poftă de papanaşii ăia cu smântână!

Nu vreau să ne mai strigăm de parcă am cumpăra tot aprozarul! No, I’m not your pumpkin! Nu mi-e dor de haine străine găsite printre ale mele şi nici de dinţii noştri pictaţi de cireşe amare devorate pe întuneric. Ce furtună a fost atunci! Nu! Nu vreau să mă plimb prin noroi până pe culme sau să-mi cânţi la fluier sau la frunză. Nu vreau să cânţi în general! Nu vreau să cânţi nici măcar prajiturilor inventate de noi pe care le coceam în galagia chitarelor şi sfârâitul peştelui congelat. Nu mai vreau să se ia vecinii de noi că ne udăm cu bidoanele de apă într-o scară caniculară şi nu am absolut niciun chef să jucăm twister ca să ne obosim mai apoi corpurile transpirate până dimineaţă… când ne speriam de soare şi ne faceam casă din cearşafuri.

Nu mi-e dor de periuţa ta de dinţi în borcanul meu!
Nu mi-e dor să împletim la umbra totoşi pentru ai noştri! (te-am rugat de atâtea ori să-mi cumperi andrele mai subţiri)
Nu, nu vreau să faci curat cât mă duc eu să iau lapte!

 

Monologul fetei care se îmbată treptat

pretty-as-a-picture.deviantart.com

Uneori mă privesc în oglinda când beau vin fiert. Îl beau cu toată buza de sus care rămâne pătată. Şi stau aşa până când vinul ajunge în stomac. Şi-l simt aici. Mă uit să văd cum îmi stă cu mustaţă apoi mai beau o gură. E foarte fierbinte, îmi distruge gâtul şi dantura, dar îmi place. (…) Sunt urâtă. Mustaţa nu mă caracterizeaza şi de aia în perioada în care trebuie să mi-o smulg de-adevăratelea nu prea mă uit în oglindă. Nu prea mă uit nici la oamenii cu care vorbesc pentru că am impresia că toţi se uită la mustaţa mea. Tot în perioada aia port ceva pe gît şi tuşesc mai des, sau casc mai lung ca să-mi ţin mâna mai mult la gură, iar în autobuz citesc tot timpul. (…) Mai beau o gură de vin şi apoi încep să-mi şterg mustaţa roşie cu limba. Am o limbă destul de lungă, pot să-mi ating şi nasul. Stomacul meu se încălzeşte, apoi se lăţeşte şi-mi apare o burtă înfiorătoare. Mă înroşesc…ori de ruşine, ori de la vin. Când beau vin fiert se întâmplă lucruri ciudate şi mă schimb treptat. Mă transform ! Mă umflu foarte repede. Îmi desfac pantalonii la un nasture ca sa pot să stau mai comod şi mai beau o gură… De aia beau tot timpul singură!

Cel mai mult îmi place să beau vin fiert când am buzele-ngheţate de frig. Ajung acasă, nu mă dezbrac, pun o cană pe aragaz, deschid geamu, şi până fierbe, ies iar afară ca să îngheţ din nou. Stau la parter. Mă uit pe geam şi…îl cunosc. Îl ştiu eu pe micuţ! Ştiu eu când mai are un pic şi pffuuu dă pe afară. Aşa că fug repede, îl opresc şi până mă dezbrac e numai bun. Atunci, buzele mele sunt uscate, îngheţate şi când îl simt…când îl simt… pe el…pe vinuţ, când buzele simt vinul…cine-i vinuţ acolo… se bucură ca nebunele. Iar pe mine încep să mă mănânce. Cum ne mănâncă palmele iarna de la frig la cald. Sau da… cum ne mănâncă buzele după ce ne pupăm prima dată. Aşa o secundă. Dupa ce “ptz”… o secundă. Ptz! Ptz! (…) Buzele mele sunt disperate după vin. E ca un iubit pentru ele. Şi ele mă pun să mai beau o gură, pentru că se gâdilă, se dezmortesc, se incalzesc, se infiebanta, li se urca sangele la cap si mai vor, si mai vor, si da, si da! Dacă s-ar săruta mai des, la propriu.. ştii, sărut! La propriu… Dacă s-ar săruta mai des, buzele mele nu m-ar mai pune să le muşc până-mi dă sângele. Dar aşa, ele se bucură. El se bucură şi pe mine mă mănâncă şi deci mă scarpin. Şi le muşc! Şi le rog să înceteze şi le muşc! Şi …şi apoi mă doare! A doua zi doare cel mai tare!

 

Nicoleta Popescu e in stare de dor (sau) Soulbook Status

Mi se intampla uneori sa-mi fie dor. Si cand mi-e dor, mi-e dor de orice. Mi-e dor si de oameni pentru care nu insemn absolut nimic, mi-e dor si de oameni care nu mai inseamna pentru mine absolut nimic, mi-e dor de locuri in care nu m-as mai intoarce niciodata. De cele mai multe ori mi-e dor sa-mi fie dor. Acum, mi-e dor… de tine, de tine, de tine si de tine, si mai ales de tine. Si de tine… dar si de tine!

- mi-e dor de o cafea rara cu tine in care sa-mi povestesti de tine ca sa-mi dau seama de noi, in care sa-ti povestesc de mine si sa fericim prietenia, de starea de bine de dupa si de tacerea de pana la urmatoarea cafea;

- mi-e dor de tine incepator la volan, cu mine-n dreapta trancanind fara de limita despre lumea mea, de castile tale pe care uneori le furam doar ca sa le aduc – motiv de plimbare prin birouri, de ticul tau cu palmele cand atingeai mouse-ul sau tastatura. Mi-e dor sa-ti placa prajiturile putine pe care mi le trimitea mama, mi-e dor de povestile despre zuza si despre mosii cu chiria;

- mi-e dor de tine cu buza umflata la nervi, de bunul tau simt pe care nu l-am agreat niciodata si de scrisul tau. Aveai un stilou frumos. Mi-e dor sa ne transcriem in greaca numele noastre si sa incercam atingeri esuate si stangaci;

- mi-e dor de tine mintindu-ne ca fumam mai putin daca facem posta, sa-mi spui ca-s buna si ca ar trebui sa ma epilez, sa-mi faci mancare speciala (pe tot aragazul) si sa dormi pe canapea sperand amandoi ca maine va fi ziua cea mare;

- mi-e dor de tine lenevind in pat cu dama superba asezata-n leptop care de atata frumusetea nu te lasa sa te gandesti la actiuni carnale; de glumele obosite de buimaceala. Mi-e dor de rugamintile tale la pachet cu o exagerata suita de complimente asupra mea si de multumirile tale bucuroase;

- mi-e dor de tine in festival si de privirea aia din spatele usilor, care nu m-a lasat sa vad Cantareata Cheala. Mi-e dor de toleranta ta justa de dupa piese imbracata in salopeta albastra;

- mi-e dor de tine pe holuri cand nu ma salutai si te uitai urat ca apoi sa tradez firma scriind ce stare tocmai mi-ai mai dat;

- mi-e dor de tine, ah ce mi-e dor de canapeaua rosie si de barba ta patata de smantana, de o poveste rostita ghemului de ata reinvartit cu putina ambitie. Mi-e dor sa conduc pana la tine fara sa ma gandesc ca o sa astept 3 ore pana-o sa intri si-o sa ma intimidezi;

- mi-e dor de tine si de suprinderea mea cand esti imbracat in alb si mi-e foarte dor sa dansam putin pe scena aia goala dupa ce s-au terminat repetitiile;

- mi-e dor de tine, om nebun, in a carui ras m-am tolanit ani de-a randul si de tipatul meu care-ti spunea isteric ca mana ta nu-i unde trebuie. HEI! Si-apoi o tona de ras in patul ala ingrozit de scartaiala. Si apoi o dezbatere pe tema ”ora la care ajunge Mona-n gara”, da cine dracu-i Mona si iar o tona de ras cu amintiri de “cine dracu” si apoi o fuga-n plina noapte in Izvor cu o punga scumpa de pufuleti si una si mai scumpa de seminte. Si iar o tona de ras si-un somn care ne strica programul bine stabilit. Mi-e dor sa te las sa gatesti in soapta (ca dorm ai tai) si apoi sa-ti spun ca nu mananc si sa nu te las sa-nghiti nemestecat. De tine si animalele aduse-n certurile casei, de revolutionarea artei prin tablouri lipite cu scoci de care sosetele se agatau, dar ce mai conta cum arata cand erai plin de acoarele si pe fund;

- mi-e dor de tine si de palmele tale mereu fine, de buzele care-mi spuneau buna dimineata printr-o ventuza, de degetele alea ce-mi furnicau genunchii, de discutiile perverse despre ustensile de satisfactie, de tine;

- mi-e dor tine patata in palma de o alunita; de momentul de sincron. Nu mi-e dor de strazile inghetate, probabil imi va fi la vara, dar mi-e dor de tine cu palatul zacand de cultura si de frig. Mi-e dor sa-mi ceri sampon si sa cedem tot timpul amandoua odata;

- mi-e dor de tine cu-o zgarietura pe picior, alergand dupa un cadou, cu-o energie debordanta dupa o salata minune;

- mi-e dor de tine cu ceaiul tau prea verde si prea amar, de pepenele adus pe jumatate intr-o criza de vara saraca, de mersul rapid in canicula pentru ca se topeste inghetata comandata de lume;

- mi-e dor de tine imaginadu-mi ca ai rasul lui Marion Cotillard in “La môme” si de intrebarile serioasa care bufneau in rasul de trio ce a facut sa ne ocoleasca lumea;

- mi-e dor tine zulufat, mi-e dor de teoriile tale despre oi, de politia chemata, de vizitele tale si de poze facute pe sistemul “ramai” si de apetitul tau…

- mi-e dor de tine sa ne uitam la oferta de la pizza si bere. Da! Fix asa mi-e dor de tine! Mi-e dor sa ies din camera de hotel sperand ca esti pe hol si mi-e foarte dor de tine sa stii mai multe despre mine decat cred eu. Si mi-e dor sa-ti iau covrigi! Si mi-e dor!

Vai ce mi-e dor de tine!