Monologul altei fete

Nu! Nu-mi-e dor! Nu vreau să alerg prin super-market agăţată de mâna ta, mirosind în fugă zece feluri de lapte de corp şi nu vreau să adormim prin iarbă de fiecare dată când nu avem bani de cafea. Nu vreau să mergem atât de departe doar ca să stăm la sobă şi să ascultăm discuri vechi la pick-up-ul lui bunică-tu! Nu vreau să citim dimineaţa uitănd să ne îmbrăcăm şi nici măcar nu mi-e poftă de papanaşii ăia cu smântână!

Nu vreau să ne mai strigăm de parcă am cumpăra tot aprozarul! No, I’m not your pumpkin! Nu mi-e dor de haine străine găsite printre ale mele şi nici de dinţii noştri pictaţi de cireşe amare devorate pe întuneric. Ce furtună a fost atunci! Nu! Nu vreau să mă plimb prin noroi până pe culme sau să-mi cânţi la fluier sau la frunză. Nu vreau să cânţi în general! Nu vreau să cânţi nici măcar prajiturilor inventate de noi pe care le coceam în galagia chitarelor şi sfârâitul peştelui congelat. Nu mai vreau să se ia vecinii de noi că ne udăm cu bidoanele de apă într-o scară caniculară şi nu am absolut niciun chef să jucăm twister ca să ne obosim mai apoi corpurile transpirate până dimineaţă… când ne speriam de soare şi ne faceam casă din cearşafuri.

Nu mi-e dor de periuţa ta de dinţi în borcanul meu!
Nu mi-e dor să împletim la umbra totoşi pentru ai noştri! (te-am rugat de atâtea ori să-mi cumperi andrele mai subţiri)
Nu, nu vreau să faci curat cât mă duc eu să iau lapte!