Interviu cu Lari Giorgescu

Pentru că întâlnirea cu Lari a fost posibilă, m-am abătut de la formalitatea interviului on-line şi am ieşit la… o bordură. L-am aşteptat în faţa căminului câteva minute, timp în care mi-am aprins o ţigară. Mă gândeam de unde îl ştiu pe Lari Giorgescu. Unde şi cum l-am văzut pentru prima dată? În La Scena, în „Hipioţi şi bolşevici”, mi-am zis. Dar nu era asta! Eu am fost la Hippioţi special să-l văd pe Lari. Ştiam că sunt acolo să fac un interviu pentru că  oamenii au ajuns pe blogul meu datorită unei fotografii de la Gala Hop 2009. Dar la Hop, oho! cred că mă şi salutam cu el, deşi nu am făcut niciodată cunoştinţă. Nu am apucat nici acum să-mi dau seama, cert e că l-am văzut deseori, pe la spectacole, pe la TV, prin facultate sau prin cămin şi sigur mi-a zis cineva ceva rău de el şi pronunţându-i numele mi-a rămas în minte. Cum eu nu îmi amintesc ce mi s-a spus şi cum el nu suportă chestiile de genul ăsta, să trecem la interviu! Peste puţin timp, deci,  a apărut şi Lari, grăbit, cu micul dejun: un iaurt “numa’ bun”, baton şi miere de albine.

Lari Giorgescu: Neaţa!
N.P.: Neaţa!
Lari Giorgescu: Iartă-mă! M-am trezit mai greu…
N.P: Nu-i nimic. Poftă bună! Te deranjează?
Lari Giorgescu: Nu stai liniştită. Nu suport fumul de ţigară în general, dar în aer liber nu-i problemă. Merge chestia asta?
N.P: Merge, da.
Lari Giorgescu: Arată foarte bine. Mi-aş cumpăra şi eu unul.
N.P: Să te înregistrezi?
Lari Giorgescu: Nu, nu pe mine. Dar aş înregistra unele lucruri. Ba o conferinţă, ba o discuţie… Tu ce faci?
N.P: Am venit să te întreb una alta…
Lari Giorgescu: Nu vrei?
N.P: E uşurel?
Lari Giorgescu: Nu, e cel mai gras iaurt. Da e bun. E foarte bun ce mănânc eu aici. E o combinaţia foarte bună. Nu vrei să mănânci şi tu, te rog? Tu ai mâncat azi? Să ştii că nu e sănătos să nu mănânci dimineaţa. Da ai mâncat vreodată miere cu iaurt? Hai, hai să împărţim asta!
N.P: Nu, te rog. Stai liniştit.
Lari Giorgescu: Bine, atunci întreabă-mă!
Era chiar o dimineaţă frumoasă. În faţa căminului sunt câţiva copăcei din care se auzeau nişte păsări, maşinile treceau pe lângă noi, vecinii din blocul de lângă îşi udau grădina,  taxiurile veneau să preia studenţii care ieşeau din cămin, iar Lari zâmbea şi saluta când în stânga, când în dreapta, cu energie, chef de vorbă şi de împărţit micul  dejun.

N.P: Bun. Am nişte întrebări absolut clasice de care mi-e cam jenă.
Lari Giorgescu: Sunt complet neinteresat. Vreau să răspund la toate.
N.P: Bun. Cum ai ajuns la teatru?
Lari Giorgescu: Stai să treacă motocicleta şi-ţi spun. Ia uite! Ăsta-i nebun, are două canistre după el! Făceam teatru pentru liceeni. Am terminat finanţe-contabilitate. Contul 121 m-a nenorocit în liceu.
N.P: Tu ai terminat finanţe contabilitate?
Lari Giorgescu: Da! şi eram şi foarte bun. Nu ştiu de ce naiba am făcut alceva. În fine şi m-am înfiltrat într-o trupa de prin alte licee, am mers în festivaluri şi a început să-mi placă. Şi am zis că dau o dată la UNATC şi dacă intru rămân, dacă nu, plec. Şi am intrat. Intrasem şi la Ingineria Mediului, cu o medie foarte bună (nu ştiu cum naiba!), dar învăţam. Era singurul mod prin care puteam să-i mulţumesc pe ai mei. Învăţam! Da nu eram tocilar… eram golănaş şi prindeam repede. Şi-mi tromboneam profesorii!Le puneam întrebări de toate felurile şi ei credeau că e un soi de maturitate … dar…
N.P: Şi în perioada aia în care te-a prins treaba asta cu teatru, ai văzut vreun spectacol care te-a făcut să spui, „asta e”?
Lari Giorgescu: Da, am fost să văd a Douăsprezecea noapte a lui Silviu Purcărete de la Craiova. Eu fiind din Craiova am avut şansa să mă înâlnesc cu piesele lui Silviu Purcărete…şi m-am îndrăgostit de el total.
N.P: Deci Purcărete?
Lari Giorgescu: Da absolut.
N.P: Şi acum?
Lari Giorgescu: Şi acum la fel. Mi-aş dori enorm să lucrez cu el. Bine, eu aş lucra cu oricine, dar îndeosebi cu Silviu Purcărete! Ei nici chiar cu oricine…
N.P: Când ai avut cele mai mari emoţii?
Lari Giorgescu: Alaltăieri!
N.P: Adică cele mai recente sunt cele mai mari?
Lari Giorgescu: Da, cred că cele mai recente. Am tot timpul emoţii…  La un moment dat am întrebat-o pe doamna Miriam Răducanu (un om extraordinar!) cum să scap de ele, cum să mă controlez să nu mai am emoţii şi dumneaiei mi-a spus „Lari, să te ferească Dumnezeu să nu mai ai emoţii!”. Şi aşa e! Că în fond, despre asta e vorba!
N.P: Corect. Vai ce întrebări proaste am.
Lari Giorgescu: Ia-le măi la rând.
N.P: Nu vreau!
Lari Giorgescu: Vrei iaurt?
N.P: (m-a omorât cu iaurtu’) Ai un moment cel mai important, din punct de vedere profesional?
Lari Giorgescu: Cam toate sunt. Depinde. Din punc de vedere al popularităţii probabil este Leonce şi Lena a lui Horaţiu Mălăele; din puncul meu de vedere, ca evoluţie profesională este OuiBaDa pe care l-am lucrat cu Gigi Căciuleanu (ăsta a fost primul şpiţ în fund pe care l-am primit), mai important decat ăsta,  pentru că am lucrat singur şi pentru că e foarte greu, este spectacolul Poezia visului pe care l-am lucrat cu doamna Miriam Răducanu. Întâlnirea cu oamenii ăştia doi m-a schimbat total. Am început să-mi dau seama foarte uşor când fac o prostie! Oricum, totul…şi toate sunt importante. De la spectacole, până la oamenii cu care mă întâlnesc pe stradă.
N.P: Toată lumea are o poveste cu „omul care m-a făcut să” sau „omul de la care am învățat că”. Ai vreun „omul” care te-a influenţat profesional foarte mult?
Lari Giorgescu: Echipa Gigi Căciuleanu şi Miriam Răducanu m-au influenţat cel mai mult. Sunt singurii care au venit cu un sistem adevărat de lucru,  cu o gândire sănătoasă, din punct de vedere artistic. Întâlnirea cu Horaţiu Mălăele, este iarăşi foarte importantă doar că el are un altfel de sistem pe care poţi să-l înveţi doar dacă îl furi. Pe când oamenii ăştia doi, te lasă să înţelegi. E foarte important! Să te lase să înţelegi!

Imagine din "Poezia visului"

Oracol clasa a V-a
Anotimpul preferat: Primăvara. Culoarea preferată:Verde. Filmul: E foarte greu de zis. Acum, cel mai tare mi-a plăcut “12″ al lui Nikita Mikhalkov. Desenul animat: Tom şi Jerry. Cartea: Micul Prinţ Ziarul: Click : )) Revista: Dilema Veche. Emisunea TV: Nu am televizor. Radio:Guerrilla. Desertul: ăsta.

Lari Giorgescu si Meda Victor in Leonce si Lena. Foto Corina Constantinescu

Discuţii… “nu cred în a fi boem, cred în a fi leneş“

N.P: Ce e cel mai periculos la un om?
Lari Giorgescu: Prostia. Cred că prostia. Şi ştii ce e îngrozitor? Că proşti suntem cu toţii!
N.P: De ce îţi e ruşine, dacă îţi e ruşine?
Lari Giorgescu: Foarte des! Şi cel mai ruşine îmi este de ruşinea altora.
N.P: De ce au nevoie oamenii?
Lari Giorgescu: De comunicare. Cred că comunicam foarte puţin. Ne e teamă să spunem ce credem. Intrăm aşa într-un sistem din ăsta clişeic şi comunicăm prost. Deloc sincer!  Deci comunicarea şi sinceritatea în a comunica.
N.P: Crezi în geniu ?
Lari Giorgescu: Da! Mozart era geniu! Eu nu… sau… oare cum ar fi:)) ? Nu ştiu dacă geniu poţi să devii. Cred că geniu te naşti. Nu mi-am pus problema. Uite mi-o pun acum pentru prima dată. Ar trebui să mă gândesc mai mult la întrebarea asta.
N.P: Ce te enervează?
Lari Giorgescu: Mă enervează foarte tare când ţi se pun beţe în roate intenţionat. Răutatea! Lucrurile astea … bârfele, zvonurile… mă enervează teribil.
N.P: Ce e de făcut pe lumea asta?
Lari Giorgescu: Măi, eu când am intrat la facultatea asta aveau un mare orgoloiu. Apoi, datorită doamnei Miriam Răducanu mi-am dat seama ca orgoliul personal este cel care seaca cel ami uşor şi care te face să pierzi foarte multă energie de care ai nevoie. Eu cred cu toată fiinţa mea că prin această meserie putem schimba lucruri. Atunci când o să fiu în stare să renunţ cu totul la mine, cred că o să şi reuşesc să fac asta. Cred….
N.P: Dacă meseria ta ar fi  un obiect sanitar, ce-ar fi?
Lari Giorgescu: Un plasture. E un obiect sanitar plasturele?

N.P. : Ia te rog acuma, Lari,  să răspunzi cu un cuvânt şi cu ce-ţi vine în minte prima dată!
Lari: Ia!

1. Mi-e greață de…mizerie.
2. Nu mai vreau să… poluăm natura asta.
3. Uit tot timpul să… nu prea uit. Nu ştiu…sunt atent!
4. Cel mai des îmi impun să… nu mă grăbesc.
5. Mă fac că nu văd… prostia! Aş putea să dau şi o definiţie pentru asta!
6. Vreau să știu… cât mai mult. Sunt foarte curios!
7. Nu pot fără… mic dejun.
8. Sunt conștient că… am foarte mult de lucru.
9. Nu pot să-mi iau gândul de la… ceea ce fac. De le profesia asta!
10. Am nevoie de… mai multă atenţie.
11. N-ai cu cine să… plantezi mai mulţi copaci.
12. Mai bine la ţară decât în Bucureşti

Alege…

1.Grădiniță, școală generală sau liceu?
Lari Giorgescu: Ei da! Păi eu ştiu! Grădiniță. Când eram mic credeam că ăla e paradisul! Îmi placea să mă joc, totul mi se părea enorm. Trotuarul mi se părea enorm. Pomii mi se păreau ceva fabulos. Nu-mi venea să cred cum au crescut aşa mari. Eram într-o continuă mirare…grădiniţă.

2. Grădiniţă sau facultate?
Ei na! Pam pam! Facultate.

3. Moş Crăciun sau Sfântul Nicolae?
Moş Crăciun.

4. Cluj , Bucureşti sau Iaşi?
Craiova!

5.Operă sau operetă?
Operă.

6. Oscar sau Cannes?
Cannes.

7. Teatru de păpuşi sau desene animate?
Desene animate. Fac voci la desene animate şi-mi place de mor

8. Nichita Stănescu sau Marin Sorescu?
Ei nu! AMÂNDOI! Îi ador!

9. Crăciun sau Paşti?
Crăciun.

10. Pick-up sau magnetofon?
Pick-up.

11. Ţambal sau xilofon?
Xilofon.

12. Muzică lăutărească sau muzică populară?
Populară… sau lăutărească…

13. Cehov sau Shakespeare?
Amândoi!

14. Nisip sau iarbă?
Iarbă.

15. Whisky sau vin?
Vin roşu.

Lari Giorgescu si Ela Ionescu in "Hipioti si bolsevici"

Final…
Întrebare:Binele învinge?
Lari Giorgescu: Absolut! Binili!

Î:Avem timp pentru toate?
Lari Giorgescu: Da.
Î: Găteşti? Pentru cine?
Lari Giorgescu: Da. Pentru mine.
Î: Zi-mi si mie un film bun!
Lari Giorgescu::12, nu ţi-am zis?
Î: Dai şi tu o cafea?
Lari Giorgescu::da.

Î: Ai o ţigară?
Lari Giorgescu: nu. Niciodată
Î: Mai poţi?
Lari Giorgescu: DA!!!

N.P. Ce-ai lua cu tine, dacă s-ar pune problema să faci zilnic naveta dintre rai şi iad, ca să ţii nişte cursuri?
Lari Giorgescu: “O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne, Dacă nu-ţi cer prea mult.” Genială poezie!!!

Lari Giorgescu – Profil
Data și locul naşterii: 28 noiembrie 1986
Studii: – Colegiul National Economic “Gh. Chitu” Craiova ’05
- UNATC Bucuresti ’08 arta actorului
- UNATC Bucuresti – master
Premii: Premiul Maria Filotti, Gala Hop, Mangalia 2008
Workshopuri: foarte multe, prea multe ca să le menţionez, prea puţine pentru curiozitatea mea
Blog: Lari Giorgescu. Tu ce voiai sa te faci la 6 ani?