eseu fix fără logică

…bunului tovarăş, Alioşa

Se sparg oglinzile pe strazi, se sparg paharele de vin, se sfâşâie ibricu pe-aragaz, se ard pădurile în jur, se duce tot într-o duzină – de grâu, de flori, de margarină – şi vrei copii să-i creşti, să-i laşi şi să-i îmbarci. Se rup şi paturile-n trei, fire-ar ele paturi de ikea, se descompun la fiecare pas, atât cât a rămas. Se-aprind ţigările de-a valma, se lasă totul într-un fum, se dă la porci un muc ori două, oricum prea mult tutun, mult prea mult fum. Se uită fix în ochii tăi şi fix (la fel de fix), o gâză intră nesimţit fix  în ochii fix priviţi de el… de ea, depinde pe care parte fix o iei.

Vorbesc fireşte de îndrăgostiţi căci lor nu le ajunge apa, casă, masa, rasa, lhasa. Nu le mai ajung nici pastele cu pui sau carbonara,  nu le mai ajung nici părinţii la nas, nu le mai ajung fetelor sutienele de-atâtea ţâţe ce se umflă cu-o bucurie-a aşteptării. Înnebunim cu toţii de se miră lumea!!! Ne-ntreabă toţi unde-am dormit aseară de suntem parcă mai frumoşi, şi habar n-au că n-am dormit, am stat, am rumegat, am mai şi scris am şi fumat, am mai citit, am dat un telefon, ne-am mai băit, ne-am bărbierit, ne-am alintat, ne-am îmbătat, am şi-alergat, am şi hrănit o mâţă, un câine, o iapă, un măgar, dar n-am dormit!!!! Dar ce-am mâncat de-o săptămână de mi s-au limpezit şi ochii, mă tot întreabă când o colegă mai plinuţă, când un profesor, când o bătrână intrigantă ce ştie mult mai bine decât mine ce n-am mâncat, că n-am putut.

Fir-ar culorile a dracu, că nu se mai întunecă odată! Să piară tot! acum! că nu mai pot nici eu nici tu de-atâta disperare de care, uite, am ajuns să ne batem joc. Cum altfel pot să mai mimez în pat, în cap, în frigider, în curbă în maşina mea, în deal în tufa mea din care iese un berbec.  Cum colorez, cum medidez, cum mai pictez? Că uite şi lumin-a luat-o razna; nu tună dar zgârâie a ceva. Cum să respiri când ba pute, ba miroase, ba mai apare, ba dispare. Ba e aici, ba joacă tenis, ba zici că ea sau el a vrut, nu tu. Dar tu… cum te-ai lăsat ?! Cum m-am lăsat… de-au tras de mine amândoi de m-am lăţit de spate. M-au dezbrăcat de n-au rămas în urmă noastră decât bucăţi de… de … de  nu ştiu ce, de chiloţi, ba tanga, ba mămoşi. M-au muls! Ne-au muls de parcă-au vrut să vadă ce e dincolo de os. Da ce să fie? La mine nu mai e nimic! Da nu mai trageţi ca nebunii c-o să rămân chiar goală şi iar mă râde lumea! “Care lume”, mă întreabă ei (un el, o ea), “de parcă mai e pic de lume faţă de care nu te-ai arătat”! “Nu te mai alinta” îmi spun şi pleacă. Mă lasă os fără spinare, mă lasă tâţâ fără sfârc, mă lasă păr fără păduche, mă lasă pară fără vierme, mă lasă-a dracului de bine, ca să visez, să beau, s-aştept, să-ngurgitez, să stau, să zac, să ies pe-o bancă la ţigară… şi-apoi cu tine să mai şi râd bătându-mi joc de disperare.

 

 

 

 

rezumat

mi s-au dat toate bunicile de care-aveam nevoie. mi s-au dat toate clătitele cu gust, toate păşunile cu scai şi toate sticlele în picioare. mi s-au băgat pe sub poale toţii verii pe care mi-i doream. mi s-au furat câteva gene de care-aş mai fi avut nevoie, mi-au alergat prin faţă 10 lei în intersecţia pe care n-o cunoşteam. mi s-au spus multe. mi s-au stricat călcâiele, mi s-au stricat şi prunele şi mi s-au dat muşte beţive. m-am îmbătat cu ele şi-am umblat ca proastă prin becuri de m-am ars cu lumina, m-am înjurat cu sfinţii, m-am felicitat cu pruncii lăsaţi în beznă. m-au bâzăit apoi fluturi – ştiu eu ce rude-ndepărtate de care mi-a fost milă.  mi s-au dat ţigări, biscuiţii digestivi şi păr excesiv. mi s-au ciupit palme de fălci, mi s-au atins genunchii, mi s-au tăiat unghiile, mi s-au intersectat braţe blegi de gât şi mi s-au deschis canalizări sub picioare. m-am agăţat de-o trăsură condusă încet, mi s-a tuşit regretul, l-am pus semn de carte şi mi l-am dus la târg. mi s-a ridicat pielea, s-a făcut ghemotoc, şi-a pus o morişcă-n buric, şi-a lăsat şosetele-n bocanci şi-anceput să usture în pori.s-a bucurat într-un final (proasta! mult i-a mai luat!), şi-a recuperat oasele, şi-a ordonat aluniţele… umerii şi i-a  curmat spre vest.

acolo m-am oprit o vreme. s-au apucat de încâlcit atriile şi ventricolele de nu mai ştiu pic de anatomie în corp, în cort, în cor, în sud. oricum, mi s-au dat şi acolo…ohoo! mi s-a dat loc la cămin, mi s-a dat o agendă pe care n-o găsesc şi ceva… frig.  mi s-au limpezit tăceri, mi s-au confirmat plăceri, mi s-au epuizat bani, mi s-au răstălmăcit cămăşi. mi-au fost înfipte răţuşte, mi-a fost turnat vin, mi-au fost cărate cafele şi mi s-au măturat siguranţele. mi s-a dat răsărit în gunoaie, mi s-au evitat defectele, mi s-au spart obiectele, capetele, părerile, cursurile, membrele. mi-a ieşit brosca din mâl, m-a sărutat obraznic, a orăcăit de două ori, n-am înţeles nimic şi-am băgat-o în pachetul de ţigări. am dat la toată lumea. toţi miros a baltă de parcă i-ar fi gătit mama la ciaun, fără cimbru. mi i-a plouat pe toţi, orăcăie fumul, formăm un cor, un nor, un dor. a! mi-a plouat şi-n leptop. mi-a căzut  telefonul pe geam. mi-am aruncat cheia-n teatru şi am găsit-o-n drumul spre ţară. mi s-au arătat paşi de cămilă şi cuburi umflate, pomi deformaţi şi cârpe crăpate. mi s-au dat bani puţini, mi s-au propus lucruri perverse. mi s-a făcut greaţă de bere; mi-am refuzat pornirile. mi-am dorit casă, mi-am luat stilou; mi-am dorit stilou, mi-am mai luat unul.

mi s-au dat părinţi şi prieteni.

 

REZULTATELE PRESELECŢIEI GALEI TÂNĂRULUI ACTOR HOP 2011

În urma preselecţiei organizate în zilele de 14 şi 15 iulie a.c., în vederea organizării ediţiei a XIV-a a Galei Tânărului Actor care se va desfăşura la Mangalia între 31 august – 3 septembrie 2011 s-au decis următoarele:

La secţiunea Grup, comisia formată din Mircea Cornişteanu, George Mihăiţă şi Attila Vizauer a decis ca următoarele spectacole să fie admise în concurs:

1. The H(eden) Garden de Alexandra Pâzgu, cu Florin Vasile Călbăjos, George Dometi, Fulvia Mǎdǎlina Folosea, Alexandra Odoroagă, Vlad Nemeş şi Ioana Predescu
2. Hamlet…Eu sunt?după „I am Hamlet” de Richard James cu: Radu Homiceanu şi Radu Horghidan
3. Fetele grase câştigă întotdeauna de Madeline George cu Lavinia Coman, Alexandra Crăciun, Alexandra-Elena Gogan şi Eliza Păuna
4. Repetiţia, colaj de texte după Eugène Ionesco şi Matei Vişniec cu: Maria Salcă, Adriana Ştefănache şi Anca Eugenia Ţecu

La secţiunea Individual, comisia formată din Mihai Dinvale, Silviu Jicman şi Cornel Todea a declarat admişi următorii candidaţi:

1. Adriana Raluca Bordeanu
2. Diana Croitoru
3. Ştefania Dumitru
4. Răzvan Epure
5. Smaranda Gabudeanu
6. Andrei-George Gherghe
7. Anca Maria Ghiţă
8. Roxana Gîrleanu
9. Claudia Cristina Jassmine Glodeanu
10. Bianca Ioan
11. Andreea Moustache
12. Simona Elena Năstase
13. Alexandra Odoroagă
14. Alexandru Petrila
15. Gina Nica Pitulea
16. Claudia Suliman
17. Andreea-Maria Şovan
18. Raisa Ştiopoane
19. Ovidiu Mihai Emil Uşvat
20. Ioana Zărnescu

Proba impusă tuturor participanţilor la secţiunea Individual constă într-o interpretare personală – în limita a 5 minute – a unui text ales din primele 5 (cinci) capitole din „Cartea milionarului – Cartea de la Metopolis” de Ştefan Bănulescu.

 

ANUNŢ

Acest articol a fost publicat în revista LeCtura nr.5.

Tânără, 22 de ani, scriu scrisori. Nu sunt excentrică, pierd lucruri importante şi beau jumătate de litru de apă pe stomacul gol. Muşc din măr în fiecare dimineaţă. Vărs vinul între picioare. Mă tund des, nu iau niciodată pastile, fac sex la ocazii speciale. Merg în păduri să mă pătez de iarbă, mă las smerită sub orice copac şi apoi mă refugiez în nimicnicia mea. Iarna am pete pe braţe, toamna, mâinile fine. Îmi place tonul, evit maioneza şi am mare încredere în bărbaţi. În păr nu port nimic. Merg la răsărit, plimb o creangă prin oraş şi o părăsesc fără emoţie. Nu dau importanţă zilelor de naştere, scriu cu stiloul, îmi epilez mustaţa o dată la două săptămâni şi n-am iubit niciodată. Îmi plac mesajele de pe frigider şi cuplurile cu părul lung. Îmi place transpiraţia sânilor mei iarna. Despre lucrurile inutile am învăţat de când e lună plină; de atunci mă trezesc la 4 dimineaţa şi mă gândesc la cum mi s-au dat păsări şi câini. Şoptesc des. Păstrez tăcerea. Port o aţă roşie la mâna stângă. Pierd la poker. M-am lăsat de gumă de mestecat. Mă enervează foşnetul câinilor care se apropie de mine. Mă enervează fuga; mă enervează şi alergatul. Nu fac mişcare, dar îmi încălzesc trupul în fiecare dimineaţă, în timp ce muşc din măr. Seara mă spăl pe dinţi, noaptea uit. Îmi pun întrebări despre monedele aruncate în fântâni, despre găuri negre, despre ciori şi statui, despre sublim şi singurătate, despre caloriile alimentelor şi despre câţi bani mai am până pe 6. Şi toate întrebările la un loc mi le voi tălmăci în tihnă, fără grabă. Mi le voi rumega, ore şi zile şi ani şi vieţi de insecte şi cai, aşa ca o vacă (ce animal umil). Am pantaloni roşii, sunt responsabilă. Doresc corespondenţă -inclus cafea- cu oameni pe care nu-i deranjează dezordinea din patul meu. Mă dor foarte des umerii, rog masaj.  Str. Barboşi, nr. 59, Bl. B2, ap. 50, Galaţi/0748 751 778. Răspund cel mai des la numele de Leta Popescu.