5

Când George și Diana și-au prins mâinile pe sub o masă pătată de povești rockeriste, barul primelor noastre țigări s-a transformat într-o ulcică de vin fiert, băută cu frica unei amețeli  de 17 ani. Când privirile lor se întâlneau doar în buricile degetelor, discuțiile despre Marquez erau un pretext pentru ce urma să se întâmple. Când George se gândea la Pleșu și Diana la mine, era o vreme de căcat. Când Diana evita să vorbească despre George, iar George  vorbea despre mâinile ei,  vremea  se transforma într-o poezie timid scrisă în vis de filosof modest. Dar când Diana și-a pus capul pe tejgheaua curățată pe bani puțini de George, era ceva mai cald. Ea purta o eșarfă albastră, el încă-și purta părul în coadă. Se umflau inimi de bucurie, de ciudă sau de frică din partea mea, a ta și-a altora. Se întâmpla să nu mai știm dacă desenul ăsta  cu un băiat și cu o fată e ce trebuie să fie. Dar când Norah Jones a început să cânte, când caietele se umpleau de scrieri, când camera cu draperii s-a făcut mov, când chiulurile deveneau o colecție de sentimente, totul a devenit clar ca în filmele cu happyend în care nimeni nu greșește cu nimic. Când George a greșit,sau Diana a greșit vremea era fără umbră. Curînd însă din cald s-a transformat în cald, mai cald, mai lung, mai leneș, mai bine, mai clar, mai justificat, mai sigur, mai îndrăzneț, mai plauzibil, mai curat, mai just, mai simplu, mai amplu, mai cald, din ce în ce mai cald. Când George și-a deghizat frigiderul în Tristan Tzara iar Diana a cusut perdele în aceeași  încăpere s-a făcut lumină; s-au deschis geamurile, s-au primit prieteni, s-au cumpărat boxe,  s-a mâncat tot din farfurie, s-a stricat centrala, s-au gătit fursecuri și nu s-au mai pus întrebări.

Când intru într-o casă în care n-am mai fost, mă gândesc ce țevi ar picta Diana, unde și-ar pune George pickup-ul și unde ar putea instala o saltea pentru mine. Unde ne-am bea cafeau dimineața, unde i-ar sta bine Gabrieluștei să fumeze un pachet de țigări în timp ce-și  veghează  prietena în spuma înjurăturilor aferente unui proiect important, unde ar putea să spună Ali povești fără coadă, în ce unghi Radu și Elena ar putea să se contrazică,  unde aș putea să dansez eu  și ce anume poate fi transformat într-o masă de poker.

Când scriu acest post cu vădită dedicație, mă gândesc cum aș putea…nu știu exact la ce mă gândesc.

Dragii mei,

Prietena voastră strângătoare de dopuri, cu responsabilități civice acute, cu pocăința existenței și fără de gânduri inteligente vă dă-n baftă de minunați și vă cam pupă!

La mulți ani!