RSS

Category Archives: 3. Film, muzică, dans

Concert de virginal, spinetă şi clavecin

Prietenii mei de la Medieval Praxis se țin de treabă! M-am anunțat de curând că va începe a doua ediție a Stagiunii de Muzica Veche Bucureşti. Asta se va întâmpla vineri, 4 februarie. Cum eu voi ajunge mai târziu, vă invit/ vă trimit pe voi la concertul de claviatură. Prin urmare, vineri, ora 19:00,în Sala bizantina a Palatului Cercului Militar National, Str. Constantin Mile nr. 1. Hai cu arta! Hai hai! Biletele pot fi achiziţionate prin rețeaua Eventim, în magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librăriile Humanitas şi online pe www.eventim.ro.

Publicului i se propune o călătorie în universul instrumentelor cu claviatură (virginal, spinetă şi clavecin), desfăşurată în compania clavecinistului Erich Türk.
Vom pătrunde în diversa şi fascinanta lume a compoziţiilor dedicate acestor instrumente şi vom descoperi sonorităţile modale, stranii uneori, ale muzicii engleze şi i…taliene din secolele XVI – XVII, vom asista apoi cu încântare la înfăţişarea spiritului rafinat al Barocului francez de secol XVIII, incursiunea muzicală încheindu-se cu lucrări aparţinând compozitorilor Johann Sebastian Bach şi Joseph Haydn.
Concertul este posibil datorită susţinerii CLAR Group.

Erich Türk s-a născut la Cluj. Este absolvent al Academiei de Muzică “Gh. Dima” din Cluj unde a studiat Orgă la clasa profesoarei Ursula Philippi şi Dirijat de Cor Academic la clasa profesorului Florentin Mihăiescu. Şi-a continuat studiile de orgă la Viena sub îndrumarea profesorului Mihai Rădulescu urmând de asemenea şi cursurile de clavecin ale Universităţii de Muzică din Viena la clasa profesorului Gordon Murray.
A urmat de asemenea cursuri de măiestrie de orgă, clavecin şi basso continuo susţinute în Portugalia, Franţa, germania, Elveţia şi Moscova. În cadrul concursului internaţional de orgă „J.S. Bach” de la Bruges 2000 Erich Türk a obţinut premiul al II-lea şi Premiul Publicului.

Repertoriu:
- Girolamo Frescobaldi (1583-1643)
din “Libro primo di toccate…”: Toccata prima
- Jan Pieterszon Sweelinck (1562-1621): Fantasia chromatica
- Jean Henri d´Anglebert (1635-1691): Suita no. 1 în Sol (Prélude- Allemande- Courante- Gaillarde- Gigue)
- Francois Couperin (1668-1733)
din 2ème Ordre: Allemande La Laborieuse- Courante- Sarabande la Prude- Gavotte- La Garnier

– Pauză –

- Johann Sebastian Bach (1685-1750): Toccata in Re major BWV 912
- Joseph Haydn (1732-1809): Sonata No. 19 Hob. XVI/47 (înainte de 1766) – Adagio- Allegro- Tempo di Menuet

Instrumente:
- virginal: copie după virginal flamand cu octavă scurtă, 1604 (constructor: Claviaton, 2000, Ungaria)
- spinetă: bentside spinet (constructor: Klop, 1970, Olanda)
- clavecin flamand, copie după Jan Ruckers, Antwerpen, 1640 (constructor: Michael Walker, 1988, Germania)

 
Leave a comment

Posted by on February 2, 2011 in 3. Film, muzică, dans

 

Tags: , , , , ,

Interviu cu Vlad Lipovanu, coordonator revista LeCtura

LeCtura, revistă ce se distribuie gratuit în Tîrgu Mureș, și-a lansat numărul 2 în cadrul Festivalului Unidrama 2010, la Teatrul 74. Răsfoisem deja primul număr așa că la al doilea am fost atentă ca un om curios de ce s-a mai întâmplat între timp. Diferențele sunt destul de mari, numărul doi fiind mult mai dezvoltat și cu un look mult mai atractiv . Tema? Sex, Drugs and Rock’n'Roll! Cuprins? Prinţesa urbană, Cititorul de parc, Erotica, O zi. O femeie, Lolita, Albastru nemărginit, Aproape transparent, Pe drum, Patty Diphusa, MIHAI EMINESCU – o altă viață, I’m not there, The doors, Requiem for a dream, Nicu Mihoc, Librărie sau magazin de cărți?, Paul vs Jim Morrison & Bob Dylan, Ana și Oana pictează pe pereți. Sunt curioasă ce-o să fie cu numărul 3, mai ales că după ce am vorbit cu Vlad Lipovanu, coordonatorul revistei, mă aștept ca LeCtura să crească, să crească, să crească.  

Nicoleta Popescu: Cum s-a născut LeCtura?
Vlad Lipovanu:  Inițial a fost proiectul Lecturi Urbane. Noi, cei care organizam evenimentele în Tîrgu-Mureș, ne-am zis să facem ceva între ediții ca să nu fie timp mort. Și ne-am gândit la o mini-revistă sau la o broșură prin care să promovăm lectura și pe care să o împărțim prin oraș. Și au fost 8 pagini, apoi 10, apoi 20, până am ajuns la 24. Astfel s-a născut primul număr, foarte haotic și nu foarte organizat. Apoi însă, observând că LeCtura are potențial, ne-am luat în serios, ne-am mai schimbat între noi și acum vrem să ne mărim, să strângem cât mai mulți oameni…
N.P.: Și cum strângeți acești oameni? Cum poate un oarecare să scrie în revista voastră?
Vlad Lipovanu:
Cei interesați pot trimite un mail cu intenția lor la contact@revistalectura.ro.
N.P. : Atât?
Vlad Lipovanu:
Acuma…știi cum e… e una să trimiți un mail pur și simplu cum că vrei să scrii și e altceva să îmi demonstrezi asta. Pentru noi nu e important cât de bun ești sau ce experiență ai, ci mai degrabă dorința, sau impulsul pe care îl ai.
N.P. : Am înțeles. Trebuie să te convingă omul că vrea! Să revenim. Care e targetul revistei LeCtura?
Vlad Lipovanu:
 
Targetul merge spre o categorie de 18- 30 de ani. Dar am observat că și oamenii mai în vârstă citesc LeCtura chiar cu interes. Mă refer la  mama, tata, colegele mamelor și taților în general și tot așa.
N.P.: Și care e scopul?
Vlad Lipovanu:
Scopul e să îi facem pe oameni să citească.
N.P. : Păi și un om care nu citește deobicei crezi că o să citească LeCtura ca să se lase convins să și arunce ochii și pe cărți?  
Vlad Lipovanu: Hmm…scopul este să îi atragem spre lectură. Acuma… nu știu cum să măsurăm rezultatele și nici nu putem observa efectul pe care îl avem. Revista a pornit de la ideea “lectură”. Avem însă în vedere și alte domenii de interes cum ar fi teatrul sau filmul. Scopul este până la urmă să creem o comunitate cât mai mare  cu oameni interesați de cultură, având ca erou principal, ca centru de interes, lectura.
N.P.: Da de ce promovați domle lectura?
Vlad Lipovanu: Pentru că așa cum zice și Mihoc, “Dacă vrei să fii deștept, citește!”. Bine, acuma dacă citești nu înseamnă că devii imediat deștept. Devii mai cult. Poți să citești toată viața și să fii un arogant cult. Trebuie să-ți și deschizi mintea.
N.P. : Cine scrie în revistă?
Vlad Lipovanu:
Mai puțini oameni de presă și mai mulți din alte părți creative; teatru, publicitate. E mai mult de muncă pentru că nu sunt din domeniul jurnalistic, dar e o plăcere pentru că toți sunt foarte doritori.
N.P. :Sunt producătorii acestei  reviste dependenți de creativitate?
Vlad Lipovanu: E de analizat dependența… Cred că până la urmă creativitatea devine un viciu. Ai nevoie ca atunci  când vrei să faci ceva să îl faci până la capăt. Apoi să ai o continuitate. La un moment dat nu mai poți să mai stai și vrei mai mult și mai mult și asta nu poate decât să te facă mai creativ și atunci… ajungi la dependență.  
N.P. : E posibil ca cititorii vostri să devină dependenți de LeCtura sau de lectură?
Vlad Lipovanu: Noi nu vrem să îi facem dependenți de nimic. O să devină singuri dacă vor pune mâna pe cărți. E una din puținele dependențe bune.

Vezi slide LeCtura!

 
Leave a comment

Posted by on October 31, 2010 in 3. Film, muzică, dans

 

Tags: , , , , , , , ,

Luna verde…și mai ce?

Am fost la film. Citisem nișe cronici proaste și am ținut neapărat să ajung să văd ce-i atât de grav.  Abia ce m-am întors. Nu mi-a plăcut. Luna verde e un film  care din punctul meu de vedere se pierde pe șoseaua București-Brașov și retur… dar “dacă vrei să-ți placă, o să-ți placă”. Eu nu am vrut nimic. Am intrat, m-am așezat, m-am plictisit, am zâmbit, mi-am și pus întrebări cu o foarte mică tentă de suspans și am plecat.

Îmi place să merg la filme românești. Proaste sau nu, de Cannes, de Gopo, de Berlin, de cartier, de prieteni sau de…  pur și simplu, când îmi cumpăr un bilet la un film de-al nostru mă simt ca atunci când îmi cumpără tata ciorapi și-mi spune “Uite tată, românești!”, sau ca atunci când în supermarket caut plăcuțele pe care scrie “fructe România”. Mă bucur ca proasta.  Nu știu de ce și nici nu vreau deocamdată să-mi găsesc o explicație. Mergeți la film! (excepție: Poker, Sergiu Nicolaescu)


 
Leave a comment

Posted by on April 22, 2010 in 3. Film, muzică, dans

 

Tags: , , ,

Medieval Praxis:: oameni frumosi pentru copii deschisi

Cei cativa oameni de la compania Medieval Praxis – pe care am descoperit-o de curand- pun mana de la suflet, suflet de la apetitul cultural, apetitul cultural de la schimbarea prin frumos si creeaza impreuna cateva lucruri pe care merita sa le mentionezi sau promovezi. Pentru mine, ei sunt inca o pastila efervescenta (de care nu-mi cumpara mama niciodata) care imi demonstreaza ca Bucurestiul nu e balaurul pe care numai Sf. Gheorghe il poate omori. Alaturi de surpriza interioara pe care mi-a facut-o anul trecut Fundatia Calea Victoriei, anul asta ma las la fel de zambinda companiei Medieval Praxis. Pe langa Festivalul de Muzica Veche, poate cea mai cunoscuta actiune a lor, in perioada imediat urmatoare a lunii ianuarie, se pleaca in tabara. Postez mai jos, cu ghilimele, materialulul lor legat de aceasta realizare.
P.S. Daca vi se pare ca fac reclama… asa e! sa promovam ce-i bun…ZIC!

Intr-un timp in care oamenii sunt tot mai grabiti, copiii au nevoie de o schimbare. O schimbare de aer si de timp, care ii va transpune in alte vremuri, cand existau idealuri inalte si eroi adevarati. Prin jocuri, ateliere si activitati recreative si educative, ei vor evada din lumea reala intr-o lume de poveste.

Tabara medievala

Tabara medievala


Editia de iarna a Tabarei Medievale pentru Copii se va derula in perioada 30 ianuarie – 5 februarie (in timpul vancatei intersemestriale a copiilor). Locul de desfasurare este o pensiune (www.casamuntelui.ro) situata in localitatea Fundata (1330 m), pe platoul montan traversat de culoarul Rucar-Bran, la granita dintre judetele Arges si Brasov. Conditiile din tabara (pensiunea Casa muntelui) sunt similare cu cele ale unei facilitati turistice de patru stele: fiecare camera are baie proprie, curatenia este exemplara, iar calitatea bucatariei este impecabila.

Atelierele de scrimă cu spadă medievală, tir cu arcul, pictură şi heraldică medievală, realizare manuală a hârtiei le vor dezvolta abilitătile personale, le vor îmbogăţi bagajul de cunostinte si ii vor familiariza cu codul de onoare, valorile si spiritul cavalerismului medieval. Atelierele sunt conduse de instructori specializati, cu experienta in lucrul cu copiii. Viitorii cavaleri si tinerele domnite vor purta costume corespunzatoare perioadei si vor participa la ateliere in grupe de cate zece, alcatuite pe criterii de varsta.

Pentru mai multe informatii despre Tabara Medievala va invitam sa vizitati site-ul www.tabara-medievala.ro, sau sa ne contactati la adresa de e-mail maria@medievalpraxis.ro, tel. 0725.223.396, persoana de contact Maria Petrescu.”

 
Leave a comment

Posted by on January 14, 2010 in 3. Film, muzică, dans

 

Tags: , , , ,

Serbare de sfârșit de subiecte la CNDB

Dacă acum ceva vreme vedeam o piesă bazată pe un conflict emigranto-etnic despre problema moldovenilor plecați la muncă afară, după ce acum ceva vreme vedeam o piesă despre integrarea moldovenilor în Uniunea Europeană, asta dupa ce am văzut multe filme românești rupte din realitatea de astăzi a vai! românilor și a vai! săracilor și a vai! comuniștilor și dezertorilor, și tranziție, emancipare, violență, anonimat, pierzanie; după toate, în această seară am ajuns și la un no-performance de dans contemporan. Despre cine e vorba in propoziție? Despre România! Și despre mai cine este vorba? Despre Grecia! Relația Grecia-România cu tot ce însumează cele două țări (de la „de ce m-ai strâns în pumnul tău copil rău”, Homer și măsline, până la libertate și iar libertate). Un spectacol despre suma întregilor unor teritorii, împațită la suma conflictelor etnologicice, cu un rest de România în perioadă Grecia… sau invers.

Afiș

Afiș


Harta, cu o coregrafie semnată Konstantin Mihos și Iris Bami e un spectacol de dans contemporan cu o compoziție scenică ușoara, înțesată cu metafore simple și pe înțelesul tuturor, uneori banale. Atmosfera care se creează în sală e una degajată iar hohotele de râs nu lipsesc. Deasemenea, plictiseala e un alt factor cracteristic acestui show. Tema abordată e menționată mai sus, în introducerea foarte lungă și deloc jurnalistică. Despre performanța celor de pe scenă nu pot spune absolut nimic, dansul contemporan rămânînd pentru mine o artă neînțeleasă până acum; limbajul corpului, libertatea și expresivitatea acestuia îmi sunt deocamdată străine. De aceea am să mă opresc din critica mea foarte de amator de această dată, invitându-vă fără nicio garanție la CNDB. E posibil să vă placă… sau nu.

* Blog oficial Harta
* Site oficial CNDB
* Despre workshop-urile lui Konstantin Mihos
* Blog oficial Compania de Dans Wrong Movement

Simt totuși să completez spunând că am zămbit de câteva ori dar că in general mi s-a părut o serbare la care au participat în număr mare părinți, prieteni și copii cu reacții pe găști și rânduri, în funcție de cine era in centrul atenției. Subiectul a obosit odată cu mine…

 
Leave a comment

Posted by on January 10, 2010 in 3. Film, muzică, dans

 

Tags: , , , , ,

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.