Shakespeare cu al lui Hamlet a călărit până în satul copilăriei mele… şi înnapoi.

Teatru de pe prispă. Episodul 1
Hamlet feat. Guţa

După nişte ani – să-i spunem cinci – m-am reîntors la ţară. În locul ălă am palpat simţuri, am modelat simţăminte, am împărţit sentimente (…şi tot ce mai poate completa câmpul lexical al simţirilor) până în clasa a IXa. Acum m-am reîntors pentru linişte. Din întamplare am ajuns chiar de ziua unui prieten din vremurile pline de vin, sărutări, sex prin pantaloni, munca şi “Worms” pe echipe. Frate-miu a zis “ Hai în Centru”. Eu am râs. El a continuat “Ar fi o surpriză plăcută. Nu te-a mai văzut de ani de zile!”. Eu am râs şi mai tare şi m-am îmbrăcat.
Continuarea e pe Teatru Acum.

 

POZE de la Gala Hop 2009

Vezi mai multe pe Teatru acum!

Lari Cosmin Giorgescu

Agnes Benedek

Eliza Tuturman

Valentina Andreea Zaharia

Stefan Lupu

Alex Bogdan

 

admiterea la unatc din experienţa unui respins

E greu. Greu de tot. Nu din cauza probelor. Pentru ce înseamnă regia de teatru, admiterea asta e de fapt floare la ureche. Ai 17 piese de citit, unele de ştiut ca pe Tatăl nostru şi altele doar de avut habar. Ai trei probe: oral, scris, practic. Voi face referire doar la prima probă unde trebuie să prezinţi trei poveşti (după o poză, un anunţ şi pe baza unor date din textele din categoria “tatăl nostru”). Nimic mai simplu…

E greu. Greu de tot, pentru că te arunci într-o luptă în care adversarii nu sunt nici mai buni, nici mai slabi. Un meci de fotbal, un război sau un joc de strategie îţi oferă tot timpul doi adversari în care unul e mai bun decât altul, între care concurenţa există iar victoria e stabilită după nişte criterii. Golurile sunt goluri, teritoriile sunt teritorii iar vieţile şi punctele rămase sunt dovada învingătorului. Aici nu e concurenţă. E o luptă în care de fapt nu se întâmplă nimic. Problema devine, deci, a ta. Întrebările frecvente înainte de a intra sunt ”Ce să zic dacă mă întreabă asta?”, “oare să spun că îmi place regizorul x?”, “ce piese am văzut şi despre care e mai bine să vorbesc?”. Cum e mai bine să te comporţi? Să fii timid ca să eviţi orice iz de aroganţă?….. continuarea o gasesti pe Teatru Acum.

 

povestea cu final deschis

Am inceput din invidie. Un inceput bun. Deja ma integrasem in lumea teatrului. Aveam… cam cati ani au copii in clasa a V-a si dupa ce am fost data afara de la balet pentru ca nu stiam care e stanga si care e drepata, dupa ce am luat o gura zdravana de apa si am refuzat sa mai merg la innot, dupa ce s-au ingrozit profesorii cand eu stateam in fata pianului, frate-miu s-a apucat de chitara. El a ramas acolo, eu am ramas acasa. Invidie, dupa pretentii, mare! Frate-miu devenea artistul familiei si asta nu era bine. Nu era bine deloc. “Vreau si eu sa fac ceva!!!” tipam in fata parintilor crispati de antitalentul meu in dans, muzica si sport. Nu stiu cum, dar s-a votat: O ducem la teatru!

Si gata. Articolul meu ar putea lua sfarsit. Dar … CONTINUAREA o gasiti aici, pe Teatru Acum!

The big contrast

Fotografia ii apartine lui Alice Mihalache. Pentru a vedea ce mai face ea, accesati link-ul de pe:
- Flicker
- Blog personal

 

nu-mi spune ca Mos Craciun e vecinul…

Exista pe lumea asta lucruri pe care nu trebuie sa le cunoastem. Nu trebuie sa stim cum bucatarul a gatit minunea pe care am mancat-o, asa cum nu trebuie sa aflam trucul magicianului ce tocmai a scos iepurele din palarie. El nu trebuie sa vada cum ea se epileaza, asa cum nici ea nu trebuie sa vada cum el isi stoarce un cos. Exista pe lumea asta magie; dar magia e facuta tot de noi iar in spatele frumosului se afla o poveste, o munca, un esec. Pledez pentru naivitate si tacere… Nu, nu vreau sa stiu ca Mos Craciun mi-a adus carioci din banii de paine.

Passing it on

Continuarea o gasiti pe noul blog la care lucrez, Teatru Acum! Articolul este semnat de mine, fotografia ii apartine lui Spoe. Pentru a vedea alte foto d-ale lui, clik aici.