A fost sau n-a fost Dakino la noi in oras?

Se zvoneste cum ca in perioada 25-29 noiembrie ar fi fost un mare si international festival de film pe numele sau Dakino. Auzisem de el de multa vreme si-mi doream sa ajung, asa ca cineva, din pacate, mi-a indeplinit dorinta. Pe 25 noiembrie, marti, sunt prezenta la ora 19 intr-o cladire oribila din Rahova, pe numele ei…Liberty Center. Un mall(imi permit sa-i dau aceasta onorabila denumire pentru ca a avut onoarea sa gazduiasca, nu-i asa, dragii mei, un mare festival). Asist la deschidere, care ca orice deschidere se lasa cu balbe, cu traducatori neavizati si cu un public rece si putin.

Atmosfera insa frumoasa. Primire calduroasa din partea organizatorilor, amabilitati, domni si doamne imbracate frumos(vedete publice), un juriu “dublu” entuziasmat si numeros(pentru sectiunea documentar: Mireca Cartarescu – presedintele juriului, Maria Dinulescu, Petru Margineanu , Giorgio Ficcarelli, Madalena Mayneri, Leo Soesanto, Danielle Digiacomo/ pentru sectiunea scurt metraj: Simon Ellis, Nicolas Engel, Andrei Cretulescu)etc.

Am stat la primul film documentar, care mi-a placut. “Generatia 68″ de Simion Brook(fiul lui Peter Brook), care a avut un stil ciudat de-a interfera lucruri si perioade, tari si domenii.Cu toata rusinea insa, oricat de fan al anilor hippie sunt, nu am putut sa rezist secunda cu secunda, asa ca de oboseala am plecat acasa, incantata totusi de eveniment si de film.

Am mai venit o data la Dakino, joi. NIMENI! Trei oameni in sala si cu ai mei 6. Si cu tipul de la butoane 7! Liniste. Voluntarii erau vioi si te intrebau daca ai bilete.Le-am aratat zambind invitatiile si am intrat in sala( sala gemea efectiv dupa noi iar fara bilet nu puteai intra…asta nu am inteles-o). Un film bun! Mi-a placut! “Curierul” de Karen Shakhnazarov care m-a amuzat atat pe mine cat si pe ceilalti 5 mari spectatori ai marelui festival.(ca al 7lea- de la butoane stia filmul)

Asta e ciudat la Dakino. Are filme multe! Are filme bune! Dar nu are succes. E un festival mort care a facut 18 ani fara sa-si sarbatoreasca cu adevarat majoratul. Fara sa fie festival.A fost un fel de Dakinutza. Clogo_dakino_2007e-i drept un Dakinutza incapatanat care s-a dus in acel loc pentru ca e singura cinema din Romania care nu stiu ce are. Oricum e singura care are asa ceva. Nu se stie daca are ceva de bine sau are ceva de rau dar acolo unde e unicat merge si Dakino sa-si faca majoratul. Si uite asa la cateva filme subtitrarea era pe un fond negru care taia din imaginea filmului. si uite asa la filmul lui Tudor Giurgiu s-a intmplat nu stiu ce nenorocire, sunetul era prost de iti venea sa iesi din sala (cu 6 spectatori ca al 7 lea de la butoane era obisnuit).

Poate ca in zilele in care eu nu am fost a fost special. A fost magic. Poate ca a suflat in lumanri…dar in rest un festival fad. Fara rezonanta, fara public, fara aplauze, fara ritm, fara viata. Singurul lucru bun pe care am reusit sa-l fac in aceasta perioada, a fost un interviu cu Maria Dinulescu(actrita, membru juriu).

O parere:
Un asemenea festival ar trebui sa aibe loc undeva intr-o zona centrala si decenta…

O concluzie:
Mergeti la film…(dar nu uitati de teatru)

Un interviu:
Maria Dinulescu…are incredere in cinematografia romaneasca

Advertisements

One thought on “A fost sau n-a fost Dakino la noi in oras?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s