“Critica de amator” se adrsezeaza oamenilor interesati de arta…

Desi “arta” sau “aparitia artei” atrage in jurul ei o multitudine de teorii care roiesc magnetic incepand din antichitate si neterminandu-se (sper) in contemporaneitate, nimeni nu a avut un raspuns complex pentru aceasta notiune. In general se constata ca cei care isi aduc aminte de arta fac o corelatie cu frumosul (si nu-i includem aici pe cei pentru care acest cuvant nu e doar unul strain ci unul foarte indepartat).

Exispa insa o problema care ma macina destul de des. Aceea de a pune semnul egal intre arta si frumos. Daca sentimentul transmis de “maria sa” nu e unul din sfera frumosului sau a binelui, continuam sa numim obiectul cu pricina, unul artistic? Cu siguranta da, si nu e doar o teoria a mea . Un tablou poate sa-mi dea si o stare de voma, poate sa-mi dea fiori. La fel ca si un film sau o piesa de teatru. Raportandu-ma la experientele mele(mici si putine deocamdata)…pot sa exemplific prin faptul ca dupa “Inimi cicatrizate” a lui Radu Afrim m-am ridicat foarte greu de pe scaun pentru ca imi simteam spatele teapan iar seara am avut ceva vise in care eram in scaunul cu rotile. Dupa “Portocala Mecanica” a lui Kubrick am simtit cum corpul imi manipuleaza orice simt si serios vorbind mi-a fost rau sau , un alt exemplu e rautatea simtita dupa “Lista lui Schindler” … La fel se intampla si cu un spectacol de dans in care miscarea nu are nevoie de cuvinte sau in sculptura unde liniile si formele vorbesc. Rautatea, scarba, cosmarul, manipularea propiei fiinte sunt cateva sentimente (simtitede mine) dupa cateva expresii ale artei. Concluzionez spunand ca explorand sau traind din cand in cand in acest univers sentimentele intalnite nu sunt numai cele care favorizeaza spiritul pozitiv ci si cele care trezesc in tine negativul. Arta este, deci, un mod simplu de ati descoperi inauntrul doar daca esti deschis spre tine…

Sa ai tangente cu arta include o anumita profunzime si bineinteles o anumita deschidere spre nou si spre ireal. Insa… Rezolvand aceasta problema – ca arta transmite atat frumosul cat si uratul atat binele cat si raul- care este scopul ei? Stati linistiti ca nu o sa va vorbesc despre scopul artei. Nu sunt nici in masura sa o fac si nici nu e un subiect atractiv. “De ce”-ul in arta nu e neaparat fara scop insa e si lipsit de un raspuns satisfacator. Avand in vedere ca m-au fascinat dintodeauna lucrurile a caror explicatie este de prisos si ma mult decat atat, m-am ferit de a raspunde intrebarilor la care raspunsul era doar in mine, ma fascineaza arta ca forma suprema a sentimentului tacut. Adica, ceea ce inseamna arta pentru mine (si-cred- pentru multi altii) e un fel de iubire paterna. Aia inchisa deloc marturisita, puternica si niciodata explicata din lipsa de resurse omenesti. Pentru ca mi se pare de-a dreptul aberant sa definesti supraumanul (arta) prin elemente pamantene.

Pe acest blog nu veti gasi definitii ale artei sau explicatii de sentiment. “Crtica de amator” vrea sa imbine (“vrea” –pentru ca nu stiu daca reuseste) informatia stricta a ceea ce vad eu cu o parere subiectiva si o impartasire de reactie si cu mici comentarii asupra modului de exprimare artistica a celor pe care am placerea sa ii urmaresc. Am spus la inceput ca se adreseaza oamenilor interesati de arta pentru ca sper ca dupa “rasfoirea” lui sa cautati si sa va cautati prin diferitele forme ale artei…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s