Nicoleta Popescu e in stare de dor (sau) Soulbook Status

Mi se intampla uneori sa-mi fie dor. Si cand mi-e dor, mi-e dor de orice. Mi-e dor si de oameni pentru care nu insemn absolut nimic, mi-e dor si de oameni care nu mai inseamna pentru mine absolut nimic, mi-e dor de locuri in care nu m-as mai intoarce niciodata. De cele mai multe ori mi-e dor sa-mi fie dor. Acum, mi-e dor… de tine, de tine, de tine si de tine, si mai ales de tine. Si de tine… dar si de tine!

– mi-e dor de o cafea rara cu tine in care sa-mi povestesti de tine ca sa-mi dau seama de noi, in care sa-ti povestesc de mine si sa fericim prietenia, de starea de bine de dupa si de tacerea de pana la urmatoarea cafea;

– mi-e dor de tine incepator la volan, cu mine-n dreapta trancanind fara de limita despre lumea mea, de castile tale pe care uneori le furam doar ca sa le aduc – motiv de plimbare prin birouri, de ticul tau cu palmele cand atingeai mouse-ul sau tastatura. Mi-e dor sa-ti placa prajiturile putine pe care mi le trimitea mama, mi-e dor de povestile despre zuza si despre mosii cu chiria;

– mi-e dor de tine cu buza umflata la nervi, de bunul tau simt pe care nu l-am agreat niciodata si de scrisul tau. Aveai un stilou frumos. Mi-e dor sa ne transcriem in greaca numele noastre si sa incercam atingeri esuate si stangaci;

– mi-e dor de tine mintindu-ne ca fumam mai putin daca facem posta, sa-mi spui ca-s buna si ca ar trebui sa ma epilez, sa-mi faci mancare speciala (pe tot aragazul) si sa dormi pe canapea sperand amandoi ca maine va fi ziua cea mare;

– mi-e dor de tine lenevind in pat cu dama superba asezata-n leptop care de atata frumusetea nu te lasa sa te gandesti la actiuni carnale; de glumele obosite de buimaceala. Mi-e dor de rugamintile tale la pachet cu o exagerata suita de complimente asupra mea si de multumirile tale bucuroase;

– mi-e dor de tine in festival si de privirea aia din spatele usilor, care nu m-a lasat sa vad Cantareata Cheala. Mi-e dor de toleranta ta justa de dupa piese imbracata in salopeta albastra;

– mi-e dor de tine pe holuri cand nu ma salutai si te uitai urat ca apoi sa tradez firma scriind ce stare tocmai mi-ai mai dat;

– mi-e dor de tine, ah ce mi-e dor de canapeaua rosie si de barba ta patata de smantana, de o poveste rostita ghemului de ata reinvartit cu putina ambitie. Mi-e dor sa conduc pana la tine fara sa ma gandesc ca o sa astept 3 ore pana-o sa intri si-o sa ma intimidezi;

– mi-e dor de tine si de suprinderea mea cand esti imbracat in alb si mi-e foarte dor sa dansam putin pe scena aia goala dupa ce s-au terminat repetitiile;

– mi-e dor de tine, om nebun, in a carui ras m-am tolanit ani de-a randul si de tipatul meu care-ti spunea isteric ca mana ta nu-i unde trebuie. HEI! Si-apoi o tona de ras in patul ala ingrozit de scartaiala. Si apoi o dezbatere pe tema ”ora la care ajunge Mona-n gara”, da cine dracu-i Mona si iar o tona de ras cu amintiri de “cine dracu” si apoi o fuga-n plina noapte in Izvor cu o punga scumpa de pufuleti si una si mai scumpa de seminte. Si iar o tona de ras si-un somn care ne strica programul bine stabilit. Mi-e dor sa te las sa gatesti in soapta (ca dorm ai tai) si apoi sa-ti spun ca nu mananc si sa nu te las sa-nghiti nemestecat. De tine si animalele aduse-n certurile casei, de revolutionarea artei prin tablouri lipite cu scoci de care sosetele se agatau, dar ce mai conta cum arata cand erai plin de acoarele si pe fund;

– mi-e dor de tine si de palmele tale mereu fine, de buzele care-mi spuneau buna dimineata printr-o ventuza, de degetele alea ce-mi furnicau genunchii, de discutiile perverse despre ustensile de satisfactie, de tine;

– mi-e dor tine patata in palma de o alunita; de momentul de sincron. Nu mi-e dor de strazile inghetate, probabil imi va fi la vara, dar mi-e dor de tine cu palatul zacand de cultura si de frig. Mi-e dor sa-mi ceri sampon si sa cedem tot timpul amandoua odata;

– mi-e dor de tine cu-o zgarietura pe picior, alergand dupa un cadou, cu-o energie debordanta dupa o salata minune;

– mi-e dor de tine cu ceaiul tau prea verde si prea amar, de pepenele adus pe jumatate intr-o criza de vara saraca, de mersul rapid in canicula pentru ca se topeste inghetata comandata de lume;

– mi-e dor de tine imaginadu-mi ca ai rasul lui Marion Cotillard in “La môme” si de intrebarile serioasa care bufneau in rasul de trio ce a facut sa ne ocoleasca lumea;

– mi-e dor tine zulufat, mi-e dor de teoriile tale despre oi, de politia chemata, de vizitele tale si de poze facute pe sistemul “ramai” si de apetitul tau

– mi-e dor de tine sa ne uitam la oferta de la pizza si bere. Da! Fix asa mi-e dor de tine! Mi-e dor sa ies din camera de hotel sperand ca esti pe hol si mi-e foarte dor de tine sa stii mai multe despre mine decat cred eu. Si mi-e dor sa-ti iau covrigi! Si mi-e dor!


Vai ce mi-e dor de tine!

Advertisements

4 thoughts on “Nicoleta Popescu e in stare de dor (sau) Soulbook Status

  1. simona says:

    Textul se potriveste manusa momentelor cand stai si visezi la ce era inainte sau cand aveai anumiti oameni pe langa tine sau cand planurile se faceau impreuna, ca doar, ti-e dor de….

  2. Marian says:

    “Mi se intampla uneori sa-mi fie dor. Si cand mi-e dor, mi-e dor de orice.” – De mine nu îţi este DOR. Te aştept … de Sf. Marie.

    Să auzim numai de bine.

    • Nicoleta says:

      s-o crezi tu!….

      Mi-e dor de tine si de plovarul tau negru cu blugii deschisi, de parfumul tau cand ma luai in brate si mergeam la sifoane. De desenele animate de la tine si de terasa verde cand eu eram imbracata intr-un sac!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s