Fără să vreau, fără să ştie

Scrumiera era deja pe masă. Murdară de scrum, golită superficial de chiştoace, stătea fix ca o nespălată pe o faţă de masă crem – sau poate albă. Ne-am aşezat pe scaunele din răchită, eu ţâfnoasă, el degajat cu o geantă mare care îi atârna până la genunchi. Am mâncat o omleta complet uleioasă cu pâinea lui şi am vorbit despre cum nu merită să laşi bacşiş. Am insistat asupra scrumierei. Cu o voce atipică şi exprimări rare îmi dădea vag dreptate. Îl amuzam probabil cu credinţa cu care îmi susţineam ideea. Deşi nu-mi ieşea, mă străduiam să nu par fiţoasă. Credeam că o să avem ani buni de petrecut unul pe lângă altul aşa că prima impresie lasată la o primă întâlnire conta. Fără să vrem, am trecut împreună prin emoţii apăsătoare. El cu bine, eu nu. Urma deci să nu mai avem ani buni de petrecut unul pe lângă altul. Străduinţele mele au fost de prisos.

Foto: Alice Mihalache

Foto: Alice Mihalache


Acum îi fac patul, îl ajut rar la câte ceva, îi fac ordine printre cărti şi de foarte multe ori îi dau cu indulgenţă bricheta din faţa lui pe care o caută doar în gând, maimuţoiul de sub el fară de care nu poate să doarmă, scrumiera care i se pare că a dispărut subit. Fără să vrem, dormim împreună. Câteodată ne chinuim să nu ne atingem şi rămâne mult spaţiu gol într-un pat de o singură persoană. Câteodată obosesc să nu îl ating în somn şi îl iau în braţe.
Fără să vrem am ajuns ca de câteva zile să împarţim ţigările, patul, mâncarea, papucii, banii, maimuţoiul, pledul, glumele, înjurăturile, obsesiile şi râsetele. Fără să vreau, de câteva zile de când împărţim toate astea mi-e drag…pentru reacţii. Fără să vreau, mă las fascinată de modul în care reuşeşte să mă surprindă… fără să vrea.

În timp ce eu mă minunam bucuroasă de lucrurile care mi se întâmplă fără să vreau şi de ceea ce devenim noi întâmplător sau involuntar, cineva îmi vorbea cât de miraculos este nu ştiu-ul, în general. Combinând teoriile, mă las fascinată de nu ştiu-ul lui în raport cu mine; pentru că nu ştie cum îl vad eu nici când mă flatează, nici când cere mâncare parodiind slab Greierele şi furnica, nici când pierde bani sau îi e lene, nici când citeşte sau se autoînjură. Reacţiile de care mă bucur sunt atât de sincere încât n-o să se prindă nici când e copil, nici când e credibil, nici când e prost, nici când e simpatic, nici când e bărbat, nici când e sclipitor, nici când exagerează, nici când îmi vine să-l iau în braţe şi nici când dă senzaţia de o posibilă prietenie frumoasă. Fară să vreau şi fără să ştie, mă bucur în mod egoist de prezenţa lui pe lângă mine.

Advertisements

5 thoughts on “Fără să vreau, fără să ştie

  1. simona says:

    “I believe if there’s any kind of God, it wouldn’t be in any of us. Not you, or me…but just this little space in between. If there’s any kind of magic in this world, it must be in the attempt of understanding someone, sharing something. I know, it‘s almost impossible to succeed, but…who cares, really? The answer must be in the attempt.” din Before Sunrise

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s