Teatrul Naţional, foarte naţional

În ultima perioadă am ales Teatrul Naţional Bucureşti. L-am evitat o perioadă de un an şi jumătate după ce am fost la Eduard al III lea, spectacol la Sala mare, în regia lui Alexandru Tocilescu. Atunci mergeam pentru prima data la Naţional şi mi-am propus să fie ultima dată când optez pentru Sala mare. Am învăţat despre mine că nu agreez actele artistice făcute cu mulţi bani pentru alţi bani, pentru peste 1000 de oameni odată, într-o sală inaptă uzului intim. Acum mi-am luat inima în dinţi şi am încercat Sala amfiteatru (pe care am cunoscut-o la “Inimă de câine” la un moment dat) şi Sala atelier. Am fost deci în ultima perioadă la “Tectonica sentimentelor” în regia lui Nicolae Scarlat, la “Lecţia” în regia lui Horaţiu Mălăele şi la “Visul unei nopţi de vară” a lui Felix Alexa, spectacol evitat în perioada mea de negare a TNB-ului.

Sala mare - foto: tnb.ro

Sala mare - foto: tnb.ro


În urma acestor experienţe mi-am dat seama că Teatrul Naţional Bucureşti e chiar un teatru naţional… adică pentru naţiune, pentru popor. Tectonica sentimentelor e un spectacol la care mi-aş duce părinţii sau pe care l-aş recomanda cuiva care vrea să se relaxeze cu o poveste de dragoste pe alocuri surprinzătoare, pe alocuri banală; “o telenovelă stilată”, aşa cum o numeşte Ileana Lucaciu. Textul lui Eric-Emmanuel Schmitt te ţine până la sfârşit într-o pleiadă de răsturnări de situaţie care nu te fac nici să gândeşti prea mult, nici să te plictiseşti. Un spectacol uşor, de văzut o singură dată într-o vineri obositoare.

Lecţia lui Horaţiu Mălăele face ca spectatorul speriat de absurdul lui Ionesco să se simtă confortabil din punct de vedere intelectual. Lumea se distrează pentru că Mălăele e neschimbat. E acelaşi comic cu aceleaşi metode bine puse la punct, cu acelaşi succes la public; lucru de apreciat. Pentru cei care mai vor şi altceva de la Horaţiu Mălăele, “Lecţia” e un spectacol aproape plictisitor, dar relaxant. Voit sau nevoit, fiecare reprezentaţie e un One Man Show semnat caricatural Mălăele, ceea ce personal nu-mi dă o stare de bine pentru că obiceiul meu de a merge la teatru vine din dorinţa de a vedea un întreg şi nu “single show”.

Visul unei nopţi de vară a fost pentru mine un spectacol râvnit. Textul îmi place de mor, despre Manole în rolul lui Puck auzisem multe iar Felix Alexa m-a făcut curioasă tot timpul. Din 2004 am tot vrut să ajung dar ambiţia m-a ţinut prin alte teatre. Am fost aseară. Mi-am amărât nişte aşteptări dar m-am consolat prin comparaţia cu celelate spectacole naţionale de care avem nevoie. Se încadrează deci în aceeaşi sferă de spectacole uşoare, deloc proaste dar în tangenţă cu superficialitatea.

Advertisements

One thought on “Teatrul Naţional, foarte naţional

  1. florin zamfirescu says:

    Leta
    M-ai cucerit in totalitate, din prima!
    Discursul catre UNITER este incredibil…
    un nemembru UNITER

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s