Luna verde…și mai ce?

Am fost la film. Citisem nișe cronici proaste și am ținut neapărat să ajung să văd ce-i atât de grav.  Abia ce m-am întors. Nu mi-a plăcut. Luna verde e un film  care din punctul meu de vedere se pierde pe șoseaua București-Brașov și retur… dar “dacă vrei să-ți placă, o să-ți placă”. Eu nu am vrut nimic. Am intrat, m-am așezat, m-am plictisit, am zâmbit, mi-am și pus întrebări cu o foarte mică tentă de suspans și am plecat.

Îmi place să merg la filme românești. Proaste sau nu, de Cannes, de Gopo, de Berlin, de cartier, de prieteni sau de…  pur și simplu, când îmi cumpăr un bilet la un film de-al nostru mă simt ca atunci când îmi cumpără tata ciorapi și-mi spune “Uite tată, românești!”, sau ca atunci când în supermarket caut plăcuțele pe care scrie “fructe România”. Mă bucur ca proasta.  Nu știu de ce și nici nu vreau deocamdată să-mi găsesc o explicație. Mergeți la film! (excepție: Poker, Sergiu Nicolaescu)


Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s