Cum nu mai vrei la teatru

sau

Când un ţigan îţi fură pachetul de ţigări, te duci şi-ţi iei altul

Şi după ce  alergi zile în șir haotic, după ce stai pe un scaun la tuns trei ore ca să faci o schimbare… și nu se vede nimic, după ce faci curat într-o bibliotecă şi-ţi dai seama cât de puțin ai citit la viața ta, după ce mâinile lui te excită pentru prima oară și negi, după ce nu ai apă caldă de o săptămână, după ce pleci de acasă pentru că acasă e gol, după ce citeși Antigona și cumperi hârtie igienică din ultimii bani, te duci la teatru.

Și… mergi frumos la teatru. Mergi la un spectacol pe care îl numeai preferatul tău și pleci. Și oamenii se bucură de spectacol și tu îi susții și zici da și ce minunat și tu spui da. Și pleci și-ți juri că nu te mai duci niciodată a doua oară la un spectacol care ți-a plăcut foarte mult. Pentru că nu-ți mai place a doua oară și nu mai e spectacolul preferat! Și rămai fără spectacol preferat și asta nu e bine! Nu e bine deloc!

Și te duci în facultatea în care vrei să înveți. Și pentru prima dată nu te mai rătăcești. Te saluți cu din ce în ce mai multă lume. Dar tu nu ești de acolo.. și pleci. Și în autobuz un moș se uită la tine. Și se uită și se uită. Și își scoate banii din buzunar și îi numără zâmbindu-ți. Și tu știi că nu ești curvă dar își pui niște semne de întrebare. Nu! Nici măcar nu arăți a curvă. Și schimbi autobuzul și un cersător recită Luceafărul remixat, apoi Stănescu, apoi Coșbuc, apoi Labiș. Și  cobori.

Și atunci te duci acasă. Te duci acasă și-ți îmbrățișezi o prietenă. Fugar, pasiv. Ca o stană de piatră. Ca de obicei. Dar e prietena ta! Și te apropii de ea și o strângi în brațe și nimic nu mai contează. Sânii se strivesc unii de alții și mucii tăi rămân pe gâtul ei. Dar ai spus totul cu voce tare.

Și atunci ieși pe usă. Ieși să-ți cumperi un pachet de țigari pentru că în seara asta vrei sa fumezi. Să fumezi și să citeși cu mii de cărți și de carioci. Și pleci spre magazin știind că nu sunt banii tăi, dar tu vrei să fumezi în seara asta! Futu-i! Sunt doar niște bani. Și atunci nimic nu mai contează, și-l cumperi.  Și-ți suni o pritenă cu care să fumezi și să vorbești. Și râzi și te vaiți și faci mișto.

Și atunci vine un țigan de 6 ani și-ți cere o țigara. Și tu nu-i dai. Și el îți fură tot pachetul. Și tu continui să vorbești la telefon și te duci să-ți iei alt pachet de țigări. Și știi ca nu sunt banii tăi dar tu vrei să fumezi în seara asta. Și-l cumperi și-l ascunzi bine. Și te întorci spre casă. Și intri și zâmbești… și totul se schimbă.

Advertisements

6 thoughts on “Cum nu mai vrei la teatru

  1. bianaca says:

    Si uite-asa la distanta de 6 ore jumate si 40 de ron cu trenul, simti fiecare tiganush, fiecare cuvant, fiecare misto, fiecare plans, fiecare aer fiecare por din mine, din tine, din noi. Si uite-asa mi se face mie un dor de crap!

    • Nicoleta says:

      Si uite asa zambesc eu si ma gandesc la momentul in care totul va curgeeeeeee si vom lucra. Eu si cu Sonia. “Lasa unchiule c-o sa muncim!”…. si totul va trece:P

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s