eseu fix fără logică

…bunului tovarăş, Alioşa

Se sparg oglinzile pe strazi, se sparg paharele de vin, se sfâşâie ibricu pe-aragaz, se ard pădurile în jur, se duce tot într-o duzină – de grâu, de flori, de margarină – şi vrei copii să-i creşti, să-i laşi şi să-i îmbarci. Se rup şi paturile-n trei, fire-ar ele paturi de ikea, se descompun la fiecare pas, atât cât a rămas. Se-aprind ţigările de-a valma, se lasă totul într-un fum, se dă la porci un muc ori două, oricum prea mult tutun, mult prea mult fum. Se uită fix în ochii tăi şi fix (la fel de fix), o gâză intră nesimţit fix  în ochii fix priviţi de el… de ea, depinde pe care parte fix o iei.

Vorbesc fireşte de îndrăgostiţi căci lor nu le ajunge apa, casă, masa, rasa, lhasa. Nu le mai ajung nici pastele cu pui sau carbonara,  nu le mai ajung nici părinţii la nas, nu le mai ajung fetelor sutienele de-atâtea ţâţe ce se umflă cu-o bucurie-a aşteptării. Înnebunim cu toţii de se miră lumea!!! Ne-ntreabă toţi unde-am dormit aseară de suntem parcă mai frumoşi, şi habar n-au că n-am dormit, am stat, am rumegat, am mai şi scris am şi fumat, am mai citit, am dat un telefon, ne-am mai băit, ne-am bărbierit, ne-am alintat, ne-am îmbătat, am şi-alergat, am şi hrănit o mâţă, un câine, o iapă, un măgar, dar n-am dormit!!!! Dar ce-am mâncat de-o săptămână de mi s-au limpezit şi ochii, mă tot întreabă când o colegă mai plinuţă, când un profesor, când o bătrână intrigantă ce ştie mult mai bine decât mine ce n-am mâncat, că n-am putut.

Fir-ar culorile a dracu, că nu se mai întunecă odată! Să piară tot! acum! că nu mai pot nici eu nici tu de-atâta disperare de care, uite, am ajuns să ne batem joc. Cum altfel pot să mai mimez în pat, în cap, în frigider, în curbă în maşina mea, în deal în tufa mea din care iese un berbec.  Cum colorez, cum medidez, cum mai pictez? Că uite şi lumin-a luat-o razna; nu tună dar zgârâie a ceva. Cum să respiri când ba pute, ba miroase, ba mai apare, ba dispare. Ba e aici, ba joacă tenis, ba zici că ea sau el a vrut, nu tu. Dar tu… cum te-ai lăsat ?! Cum m-am lăsat… de-au tras de mine amândoi de m-am lăţit de spate. M-au dezbrăcat de n-au rămas în urmă noastră decât bucăţi de… de … de  nu ştiu ce, de chiloţi, ba tanga, ba mămoşi. M-au muls! Ne-au muls de parcă-au vrut să vadă ce e dincolo de os. Da ce să fie? La mine nu mai e nimic! Da nu mai trageţi ca nebunii c-o să rămân chiar goală şi iar mă râde lumea! “Care lume”, mă întreabă ei (un el, o ea), “de parcă mai e pic de lume faţă de care nu te-ai arătat”! “Nu te mai alinta” îmi spun şi pleacă. Mă lasă os fără spinare, mă lasă tâţâ fără sfârc, mă lasă păr fără păduche, mă lasă pară fără vierme, mă lasă-a dracului de bine, ca să visez, să beau, s-aştept, să-ngurgitez, să stau, să zac, să ies pe-o bancă la ţigară… şi-apoi cu tine să mai şi râd bătându-mi joc de disperare.

 

 

 

Advertisements

One thought on “eseu fix fără logică

  1. Lu says:

    :)) o, doamne…. de fapt nici nu stiu daca sa rad sau… invers.
    bai- nu-mi spune ca te transformi si tu-ntr-o broasca……….sa nu te-ntorci in cluj cu miasme de namol….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s