Moștenire

Tataia spune că după ce va dansa la nunta lui frate-miu va putea muri liniștit. Tataia e unul dintre puținii oameni fericiți pe care i-am cunoscut vreodată. După el urmează tata care i-a moștenit cocoașa, mania de a cicăli, pofta de dans și fericirea asta simplă. Și tata a vrut trei copii așa cum a avut tataia dar nu i-a ieșit. Dacă aș avea ocazia, i-aș face lui tata trei nepoți. Garantat! Așa ar muri și el fericit căci ca să apuce să joace la nunta lor ar fi trebuit deja să-mi găsesc bărbat. Apropo! Caut bărbat, între 28 și 37 de ani care să nu poarte niciodată șosete albe. Rog insistent  să nu fie actor.

Tataia mi-a zis tot timpul să nu-l fac de râs. Nu m-a rugat. Mi-a zis-o puternic trăgându-mi umerii  în spate ca pe niște hățuri. “Să nu mă faci de râs acolo unde te duci tu!“; nu știe niciodată unde mă duc. Și nici nu trebuie. Pe poartă ies și mai contez până iau curba. După aia are el treburile lui, printre care și un pic de  încredere în mine.  Și pe asta a moștenit-o tata. Și încrederea și dorința numelui curat. Să nu-l fac de rușine. Și știe că nu-l fac. Să fiu tare. Și știe că nu sunt. ”Ai două mâini, două picioare și un cap. Folosește-le! Și nu umbla după bani. Ăia-s așa, de-o înghețată.” “Învață de la proști!“, mai strigă tata. Iar eu zâmbesc gândidu-mă câți alții învață de la mine. “Să nu dormi mult, că n-ai de ce! Și… grijă mare! La tine, nu la restul. Că restul grija lui o are, nu pe-a ta!“  Tata e rațional și practic. Dar pe asta nu de la tataia a moștenit-o. De la mă-sa. Mamaia ține cu ce-i al ei, tataia ține cu toată lumea. ”Să ai inima-n tine, auzi?”. Mi-o zice el din nou, ca pe o poruncă. “Auzi ce zic?“ Eu râd un pic, mă zguduie ceva pe dinăutru, el iar se uită până-n rai zicând încă o dată  ceva cu inima la tine, în tine… nu știu, căci eu nu prea mai aud de atâta vină. Miroase a balegă și fân, a usturoi și lut dar în fața ochilor ălora sunt  mai murdară decât toți. Tata nu i-a moștenit nici ochii. I-a luat frate-miu. Mi-a mai lăsat și mie puțin dar lumea se tot miră când desoperă, pe sub ochelari, că am ochii albaștri. De parcă nu i-aș merita. Străbunica îmi spunea mereu să-mi dau părul din ochi că nu mă aude. Intuia ea ceva.

Odată, o femeie săracă cu dinții mari și cu mulți copii- și ei cu mulți dinți mari- m-a întrebat  oprind căruța,  ce fac la București. “Scriu“, i-am zis, evitând să-i explic ce înseamnă PR – communicate- prostii. S-a emoționat și cu o bucurie aparte m-a încredințat că ăsta-i un lucru frumos. Căruța a plecat și ea mi-a făcut din mână strigând ”Să ai har bun!”. Țărani nebuni! Lăsați-mă să cred că știu și eu ce-i altruismul sau sufletul sau bunătatea sau curățirea sau știu eu ce mai găsiți voi în pământ! Un alt țăran, poate chiar preot, zicea  odată că să ai bun simț înseamnă să simți bunul din celălalt. Auzi la ei!

Într-un context de nepovestit altcineva mi-a zis în dans că-i place de mine pentru că sunt o femeie așa,  ca pe vremuri. Am luat-o ca pe-un compliment și gândind pe loc și fără cuget mi-a venit ideea să mă mărit la țară. M-am potolit repede venindu-mi în minte posibilele bătăi pe care le-aș primi. M-a mai frâmântat un pic vorba acestui nenea și brusc m-am simțit jignită.  Mi-ar plăcea totuși să fiu o femeie actuală, mi-am zis.  Să termin cu sufletele astea bucolico-fanteziste de-o candoare păcălitoare și să fiu misterioasă, frumoasă, deșteaptă și frustrată. Aș fi mai la îndemâna bărbaților de la oraș. Apropo, caut bărbat cu multă răbdare care să nu mă enerveze. Rog insistent să nu fie actor.

Tataia intra mirosind a grajd în camera mea, adică la televizor. Mamaia mirosea a lapte și a fân. Adormeau instant în primele 5 minute de știri și eu îmi doream să rămână acolo. Să doarmă ei în camera cea bună, să nu se mai înghesuie în patul ăla neschimbat de când s-au născut copiii. Patul meu era prea mare. “Nu-l simt pe moșneag lângă mine“, zicea mamaia, “e mai bine-n patul nostru“. Și tata vrea să doarmă cu mama într-un pat înghesuit. Dar asta-i altă poveste, cu alte valențe. Ai mei au făcut anul ăsta 25 de ani de dormit ba împreună, ba pe canapea, pe saltea, pe masă, pe covor. Ai mei cei buni și vechi fac la anul 50 de ani de dormit împreună. Sper să nu am din nou de aranjat niște stupide reflectoare și măcar lor să ajung le sărut mâinile.