Tânără proastă, vreau copii punkiști

Mă ia un soi de ură de țară; de țară, nu de popor, căci înainte credeam că poporul e de vină, nu pământul. Dar acum cred, chiar cred că țara asta proaspăt sărbătorită de tâmpiți e de vină. Are pământul putred. Degajă substanțe nocive activității cerebrale. Emană ceva gaze imperceptibile dar acut prezente. Un fel de acid nedescoperit încă de cercetătorii britanici. Niște vapori bășiți de o pocitanie bolândă și resemnată, ascunsă sub pământ. O pulbere toxică râgâită efectiv de o oaie de prost gust. Un fel de praf de zână spartă-n cap. În cur! Un…un…un spirit muist care iese noaptea din pământ, umblă prin casele oamenilor ce au tricolorul înfipt în adâncurile cele mai negate și ne împroașcă atât de subtil încât ne ia pe toți un soi de amețeală, soră bună cu prostia și lehamitea. Și uite așa ne trezim noi dimineața cu un deosebit simț al umorului.

E ceva în pământul ăsta.

Trăiesc fiecare defect al acestei țări: muncitori care nu muncesc, funcționari care nu funcționează, luminițele de Crăciun care nu ne Crăciun, CFR, RMGC, UBB, UNATC, FNT, TNB, ETC. Ca proasta-n târg, sau vorba mamei, ca un coi într-o găleată, mă agit. Și nu vreau să plec! Asta-i grozăvia! Nu, nu vreau, nu plec am zis nu, s-a votat, nu vreau, nu plec. Rămân să lupt. Da, da! Mă lupt, nu-i bai, dar și eu româncă sadea am o lene grozavă în a mă tot lupta. Iar asta(!) mă scoate din țâțâni și mă azvârle în înjurături românești de dumnezei, cruci, pomeni și sfinți. Dar ce vină au toate cele duhovnicești mă întreb; păi au și ele o vină, cum dracu, doamne iartă-mă, să nu aibă și ele, că doar toți avem. Toți! De la începutul lumii! Și mama are-o vină. Și bunica are și Cuza are și Decebal are, și  toate ciorile ce s-au căcat deasupra noastră și au îmbolnăvit pământul. Grăunțe sădite de bunici vinovați de nașterea părinților noștri care au luptat sau nu, nu mai contează. Țâțe bolnave de mame vinovate, petreceri de liceu vinovat cu profesori vinovați de toate câte nu ne-au spus, șoferi de taxi și vânzătoare de pepeni la ofertă, pepeni vinovați de pipi, pipi ce vinovat l-am făcut în pat, pat ce mi-a strâmbat coloana. Vinovat pat. Melci! De ce nu? Melci cretini care se apucă la ploaie să traverseze străzi și alei și lasă urme. Noi călcăm pe ele și…și…nu știu. E clar. Melci vinovați! Vinovați în paștele mă-sii de treabă! Vinovați. Toți.

Mă enervez și mi-e românește să lupt. Mai bine sper. Sper ca viitorii mei copii să fie punkiști. Vreau copii care să știe mai bine decât mine ce e bine și ce e rău pentru epoca lor. Vreau copii care să protesteze și cu care să negociez. Vreau să nu se sperie că îi dau la țigani sau la Baba Cloanța. Vreau să îi ameninț cu jandarmii. ”Daca nu ești cuminte, te dau la jandarmi”, îi voi spune băiatului meu. Iar el îmi va spune „să vină jandarmii!” și își va lua frățiorul mai mic, vecinii și colegii și vor forma un lanț uman în jurul patului și toți îmi vor spune NU MĂ CULC LA PRÂNZ! Și după ce vor protesta 20 de minute, obosiți vor adormi toți pe podea cu fruntea liniștită că au câștigat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s