Am luat Uniterul. Nu eu

Am luat Uniterul. Și mă bucur. Îmi doream Uniterul pentru debut pe vremea când dădeam la Unatc, pe când voiam să fac parte din elită. Da, pe vremea aia credeam că Unatc-ul e o elită. Așa era atunci, nu știu de ce. Visam la uniter și picam an după an la unatc. Apoi am renunțat. M-am enervat. M-am enervat atât de tare încât cu o încăpățânare aproape impusă m-am trezit fiind împotriva elitelor și am dat la Cluj. Da, pe vremea aia Clujul nu era deloc o opțiune elitistă ci doar una resemnată, mediocră. Așa că, de-aiurea și naiv, cu o aroganță caracteristică și deloc fondată, m-am lăsat păgubașă și mi-am văzut de treabă, fără ambiție ci doar cu un simț al datoriei învățat de la tata și cu un complex de inferioritate la fel de inutil ca orele de dirigenție din sistemul actual. Dacă elita nu-i de nasul meu, asta e, va trebui să merg mai departe, fie ce-o fi; îmi spuneam crezându-mă în același timp la fel de înțeleaptă ca mamaia Doina.

Într-o stare – după cum s-a înțeles – nu foarte bună pentru orgoliul meu de pe vremea aceea, am întâlnit-o la Cluj pe doamna Mona. Nu o dată mi-a dat peste nas mie și reminiscențelor mele unatc-iste, nu o dată m-a luat peste picior ca pe o bucureșteancă eșuată plină de regrete (formularea îmi aparține). Deși un om despre a cărei erudiție au vorbit mulți, Mona „nu le-avea cu astea”, cu spuma teatrului. ”Dă-le naibii de premii!” mai zicea ea din când în când, ”dă-o naibii de faimă”, ”dă-o naibii de celebritate”, dă-le naibii în general! (ce concepte deocheate erau toate astea pentru mine, oho!) Ne-a vorbit des, însă, depre lucrul cu prietenii și despre importanța echipei și a experienței la lucru. Și aici voiam să ajung.

Parallel este spectacolul unei echipe. Dar și echipa, oricât de echipă ar fi ea, are tot timpul pe cineva a cărui mulțumire contează cel mai mult. Echipa are, deci, o mamă sau, în cazul nostru, un tată. Chiar dacă acesta nu se impune de pe o altă treaptă în crearea spectacolului, el are o anumită atmosferă care îi conferă, involuntar, un gram în plus de importanță. Acest lucru i se întâmplă celui care vine cu ideea. Celui care vine cu conceptul. Apoi, întreaga echipă lucrează cot la cot, fără ierarhii. În cazul nostru, cel care ne-a adus împreună a fost Fero (Ferenc Sinkó) inspirat de kata (kata bodoki-halmen). Fero este coregraful, jumătatea de regizor a spectacolului și cel care a propus și a condus aceasta echipă într-o direcție, se pare, bună. Dar nu despre meritele lui vreau să vorbesc ci despre cum – ca și doamna Mona – a reușit el, fără să-și dea seama, să-mi scoată prostiile din cap.

Venită dintr-un sistem universitar (național) teribil de prost (doamna Mona a stat doar un an și ceva cu noi) am tras în facultate ca o disperată, cu o atitudine demonstrativă care nu m-a părăsit până la întâlnirea (de dinainte de Parallel) cu Fero. Prof de actorie în aceeași școală, ne-am întâlnit în diferite situații, dar cel mai mult în spectacolul meu de licență unde Fero a acceptat să joace.

Pauză.

Sunt lucruri despre care aș tot scrie ca să le țin minte, dar n-aș vorbi ca să nu se risipească. În legătură cu Fero (unul din cei mai discreți oameni pe care i-am întâlnit până acum) prefer să spun cum numai eu știu de ce prin el, am scăpat de „a demonstra” și „ a te teme” căci frica este un alt dar minunat pe care ni-l face școala. Frica de a greși (într-un act creator?!), de a nu fi bine și corect (într-un act creator?!), frica de a dezamăgi. Fero zice des ”nu contează” sau ”dar cine știe” și încărcat – nu știu de unde – cu eleganță și discernământ, știi că de fapt zice multe și e bine să bagi la cap.

Mona zice continuu să nu faci teatru cu scopul faimei. Să nu-ți vinzi sufletul, zice bunul meu prieten Alioșa, să lucrezi mult, zice Dabija. Tot Dabija zice că dacă te-ai apucat să bați cuie, bate cuie și gata. Bine, prost, în provincie sau București, regizează dacă atât te duce capul. Să fii onestă, zice iubitul meu care, împreună cu prietenul nostru Raul, și-a bătut joc de mine toată facultatea, nelăsându-mă o clipă să fiu nedemnă, să pup în cur, să fiu elitistă sau să fac spectacole de național, să nu cedez de dragul profilor, să nu compromit nimic de dragul înțelegerii cu toată lumea. Să fii cuminte, pentru că copiii cuminți au întoteauna de câștigat, zice Diana, să fii bărbat, zice tata, să te duci la doctor zice mama, să ai inima în tine și să nu mă faci de rușine zice tataia, să nu fii proastă cum ești tu de obicei, zice George, să scoți limba din când în când zice Gabi.. și toate sunt parte din încercarea mea strategică de a fi pur și simplu… ok.

Mulțumesc oamenilor de mai sus pentru acest premiu. Mulțumesc, pentru că aseară nu am apucat, juriului și mai cu seamă Oanei Stoica pentru că a trimis uniterul la Fabrica de Pensule. Mulțumesc oamenilor de aseară care ne-au întrebat despre viața noastră și mulțumesc tutoror celor care se bucură de bucuria noastră.

Dar, datorită celor de mai sus și a altor circumstanțe, țin să menționez că m-am plictisit îngrozitor la gala de aseară. Acest premiu m-a dus ieri în lumea elitelor visată demult, unde am descoperit amorțeală, seriozitate inutilă, sărăcie și lipsa de vivavacitate, critică și umor. De aceea mesajul meu către generația noastră spus pe fugă ieri a fost ”miza nu e să ajungi aici”. În continuare zic că habar nu am care e miza, dar a-ți dori să fii la Gala Uniter consumă la fel de multă energie cât a rezista la gala uniter când ți se întâmplă întâmplarea.

Pentru mai multe detalii se poate citi Discursul meu la Uniter 2011, discurs imaginat. Nu s-a schimbat nimic.

Advertisements

One thought on “Am luat Uniterul. Nu eu

  1. tactumare says:

    M-am scos! Acum pot să mă laud că m-a filmat la nuntă cineva care a câştigat un premiu UNITER!
    Când mai ajungi pe acasă poate apucăm să ne mai vedem, că nu am mai vorbit de pe vremea când “tânjeai” după Bucureşti.
    A, era să uit, FELICITĂRI!(nu doar pentru premiu, şi nu doar ţie, după cum ai scris şi în titlu)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s