Închei anul

Închei anul cu hitul personal Byron „se spune că țiagara, alcoolul și boala îți fură din ani; de singurătate nu se spune nimic.” Și nici eu n-am să spun prea multe căci valențele ei chinuitoare și depresive scot singurătate inamicul tuturor, uitând că fără ea nu există proces personal de evaluare, nu există lectură adâncă, nu există întrebări, nu există risc, păcat, dorință și austeriate. Așa că singurătății îi voi închina niste multe pahare de vin și de unicum, amestec ideal experimentat în țara unicum-ului, în țara unde, dealtfel, m-am împreietenit cu singurătatea, golul în stomac și cultura rece, deloc balcanică. Dedic singurătății starea de bine, de poftă și de priviri sfredelitoare și aglomerate, de critică personală și generală, de calm și răbdare, de înțelegere.

Închei anul fericită că s-a mai născut un copil în preajma mea, că un altul crește atât de frumos, că sentimentele copilăriei din satul în care am testat iubirea și sexualitatea la diferite vârste nu au dispărut, închin pentru aventură și în același timp, și încă o dată, pentru austeritate, pentru libertatea simțurilor și dramele atât de frumos și folositor tratate, fără grabă, de timpul acordat cu lăcomie lecturii de ruși. Închin și sunt fericită pentru două mari căsătorii din acest an și dacă le gândesc bine au fost trei și mai urmează câteva. Pentru frate-miu a cărei zi o serbează azi spunandu-mi că Gaudi e nebun și pentru vin, cine l-o fi inventat, să-i trăiască tot neamu, adică să trăim cu toții.

Închin pentru echipa Parallel și pentru părinții ei Kinga și Fero, închin pentru Reactor și Reciproca, echipe ce mă fac să nădăjduiesc că locul meu e aici, departe de Moldova mea redescoperită în fiecare vacanță, închin pentru acești oameni datorită cărora nu îi îndeplinesc deloc dorința tatălui de a mă muta oriunde, dar mai aproape de casă. Închin pentru tata și mama, singurii pentru care încă mai calc peste ecologism și cumpăr un brad de Crăciun cu rușinea militantismului pentru natură și cu promisiunea asiduuă că ai mei copii nu o să aibe niciodată brad natural.

Închin pentru iubirea mea retransformată atât de firesc și de greu într-o  prietenie autentică, umană, aproape clară, fără să am nimic de comentat, de reproșat, de regretat. Toate câte au avut să se întâmple s-au întâmplat într-un an viu, memorabil, terminat metaforic în singurătăți paralelele. Închei anul cu gândul la povești asemănătoare, conștienizând că totul face bine dar nu se știe când toate se vor întoarce înapoi; aspir la un an liniștit și așezat în care mă voi face om mare terminând facultatea, fără să sper la nimic în afară de minte limpede și putere de a manageria cu înțelepciune toate câte se întâmplă acasă, la televizor, în Româmia, în teatru, între oameni.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s