Afterparty

Noaptea toate fetele se descalță. Dimineața lasă să se vadă fire de mustață brusc apărute. Țânțarii încep să piște. Băieții înlocuiesc alcoolul cu cafeaua; cu cămășile scoase, aproape melancolici dupa ceva ce n-a existat. Flirtul și-a făcut datoria. Zilele următoare fetele se vor fi dat cu cremă încercând să smulgă din ele atingeri; își vor aminti, constant, detalii. Băieții se vor fi uitat două minute în gol; își vor aminti ezitant plăcerea. Ne vom gândi ce va să fie și vom fi ales, cu precădere, încă de la început, incertitudinea. Totul se prelungeste în tăcere, evitând continuarea. Vom pune punct. Țânțarii se retrag, alcoolul iese din sânge. Prietenii vechi îți amintesc cine ești; cine nu vei mai fi. Spatele pocnește a febră musculară, beșicile gambei se sparg, degetele încă zvâcnesc, stomacul se strânge încet. Cu o aproape îndoielnică speranță, vom refuza vindecarea; flirtul și-a făcut datoria.

Există un tip pe net care explică cum ne îndrăgostim

Există un tip pe net care explică cum ne îndrăgostim, iar eu lui aș vrea să-i transmit că la-nceput a fost iubirea și mai apoi laba. Aș vrea să-i spun că eu noaptea mă îndrăgostesc cel mai tare; se întâmplă repetitiv, în fiecare primăvară, de patru ani, la ore exacte. Și dacă cumva ar vrea să îmi explice de ce, i-aș sugera ca mai întâi să iubească; să-și stoarcă mucii pe pereți, să spele neîncetat cearșafuri, să dea înapoi, să renunțe la rugăciuni, să fumeze țigări, să vomite falafel. Iar mai apoi, după ce le bifează pe toate cu exactitate, să ne explice și nouă, muritorilor de pe net, cum ne îndrăgostim. Toți în aceeași găleată, la pachet, în trei pași simpli pe care, dacă-i urmăm, ne spargem capul.

Există un alt tip pe net care explică de unde vine suferința atunci când ești îndrăgostit și eu lui aș vrea să-i transmit că vine de undeva de unde el nu s-a gândit; i se mai zice și cur. El spune că în corp se deschide un robinet cu un așa numit hormon de stres. Hormonul intră în sânge, organismul se intoxică, imunitatea scade. Când ești îndrăgostit, zice el, faci herpes și dai in gripă, iar eu atât aș vrea să-i transmit, că atunci când ești îndrăgostit te doare în cur de unde vine.

Există un tip care-mi explică de ce ne îndrăgostim și eu lui aș vrea să-i transmit că eu mă îndrăgostesc des dar în principiu obosesc repede, de multe ori la ore exacte, noaptea.

notă de susbol a unei trădări de care nu i-a păsat nimănui în cadrul unei despărțiri de care ne-a păsat tuturor

am văzut un film în care un tip a înșelat-o pe nevastă-sa și s-a dus acasă fără o șosetă; filmul era destul de prost; nevastă-sa n-a apărut deloc.
am fost la cimitir și n-am găsit mormântul bunică-mi; jenată de parcă greșisem nu doar aleea, dar și satul; mi-am amintit că mă doare ceva și m-am apucat de băut; m-am uitat în sus și nu mai era nimeni; pe seară mă răzgândisem deja.
beția începea să-și facă efectul; am știut că nu voi mai pleca acasă; „să nu-ți uiți șoseta!” mi-am zis și am căutat-o la fel de jenată ca după plimbarea din cimitir.
* odată am citit într-o librărie o poezie care zicea  că despărțirea e începutul unei împăcări; și nu mai știu cum se termina și nici ce carte era; din raftul de jos în care, deobicei sunt cărți anonime de autori care n-au dreptate.

#acasă

Mă întorc acasă; asta înseamnă tăcere.
Mă urc pe bicicleta. Nu s-a schimbat nimic. Întâlnesc aceleași gropi pentru prima dată, după mult timp. Le ocolesc fără nervi. Semaforul durează la fel; frigul e același în toate orașele lumii.
Mă întorc acasă după ani și ani petrecuți în altă parte. Mă întorc fără să gândesc, dintr-un instinct înnăscut de întoarcere acasă. Mă întorc și îmi vine să sărut mâinile tuturor bărbaților pe care îi întâlnesc. Ca și cum mă supun lor; ca și cum mă voi da toată. Nu mă dau; nu mă ia nimeni.

*aseară cineva a zis, citând parcă din Sorescu, că pe lume o doare în cur de fericirea ta.
E îmbucurător.

Nimic

Mă întreb cum arată o femeie curajoasă dacă eu arăt așa și par, de la distanță, o femeie decentă. Aș putea fi o femeie decentă. Aș putea fi o mamă ok, o prietenă suportabilă, aș putea fi o gagică de treabă și o muistă de top, dar o femeie frumoasă n-aș putea fi.

Lipsită de tact, așa cum am fost de când pământul s-a crăpat și m-a născut inutil, ca pe Lucia; care, povestește ea, după o perioadă grea a mamei sale, a ieșit, involuntar, în urma unui pârț; mă întreb cum arată o femeie frumoasă.

Sunt o construcție simplă. Cu nimic specială. Fără să mă blamez, conștientizez unicitatea fiecărei femei în parte. De înțeles, nu înțeleg mare lucru. Doar câteva noțiuni abstracte îmi par mai cunoscute, câteva corpuri îmi par apropiate, câteva flirturi mă fac să fug, să nu răspund, să tac. Da, tac. Reușesc să înțeleg fantezii și să încalc principii. Reușesc, fără să fiu campioană, să fiu brutală și să cer, ceea ce nu se cere. Doar se așteaptă. Eventual, în tăcere. Total în afara cercului meu de manifestări, misterul rămâne undeva la mama naibii, iar tăcerea-n pizda mă-sii. Nu roșesc niciodată.

În concurs cu bărbații, mă uit la femei și încerc să înțeleg.
Încerc să înțeleg femeile cățărătoare și acaparatoare, femeile curajoase, femeile cu scopuri clare și personale, femeile cuceritoare și femeile sexuale. Încerc să înțeleg femeile frumoase sau care se cred frumoase, femeile slabe care nu se îngrașă niciodată și femeile care merg la sală ca foca la înot și la futut, ca vaca la taur. Încerc să înțeleg femeile elegante și posesive, femeile mame și femeile înșelate. Femeile care ascund în ele ce numai ele pot nega că ascund și mai ales, încerc să înțeleg femeile care se îndrăgostesc de o speranță și nu de un bărbat. Femeile care se mint disperate de singurătate, femeile fricoase al căror viitor nu lucește niciodată și femeile fericite care nu își pun întrebări și care au înțeles, în principiu, despre ce e vorba.