Acest articol a fost publicat în revista LeCtura nr.5.
Tânără, 22 de ani, scriu scrisori. Nu sunt excentrică, pierd lucruri importante şi beau jumătate de litru de apă pe stomacul gol. Muşc din măr în fiecare dimineaţă. Vărs vinul între picioare. Mă tund des, nu iau niciodată pastile, fac sex la ocazii speciale. Merg în păduri să mă pătez de iarbă, mă las smerită sub orice copac şi apoi mă refugiez în nimicnicia mea. Iarna am pete pe braţe, toamna, mâinile fine. Îmi place tonul, evit maioneza şi am mare încredere în bărbaţi. În păr nu port nimic. Merg la răsărit, plimb o creangă prin oraş şi o părăsesc fără emoţie. Nu dau importanţă zilelor de naştere, scriu cu stiloul, îmi epilez mustaţa o dată la două săptămâni şi n-am iubit niciodată. Îmi plac mesajele de pe frigider şi cuplurile cu părul lung. Îmi place transpiraţia sânilor mei iarna. Despre lucrurile inutile am învăţat de când e lună plină; de atunci mă trezesc la 4 dimineaţa şi mă gândesc la cum mi s-au dat păsări şi câini. Şoptesc des. Păstrez tăcerea. Port o aţă roşie la mâna stângă. Pierd la poker. M-am lăsat de gumă de mestecat. Mă enervează foşnetul câinilor care se apropie de mine. Mă enervează fuga; mă enervează şi alergatul. Nu fac mişcare, dar îmi încălzesc trupul în fiecare dimineaţă, în timp ce muşc din măr. Seara mă spăl pe dinţi, noaptea uit. Îmi pun întrebări despre monedele aruncate în fântâni, despre găuri negre, despre ciori şi statui, despre sublim şi singurătate, despre caloriile alimentelor şi despre câţi bani mai am până pe 6. Şi toate întrebările la un loc mi le voi tălmăci în tihnă, fără grabă. Mi le voi rumega, ore şi zile şi ani şi vieţi de insecte şi cai, aşa ca o vacă (ce animal umil). Am pantaloni roşii, sunt responsabilă. Doresc corespondenţă -inclus cafea- cu oameni pe care nu-i deranjează dezordinea din patul meu. Mă dor foarte des umerii, rog masaj. Str. Barboşi, nr. 59, Bl. B2, ap. 50, Galaţi/0748 751 778. Răspund cel mai des la numele de Leta Popescu.
Exerciții de scriere 