Cristina Casian, actrita, premiul UINITER pentru debut in 2008, piesa de referinta “Amalia respira adanc”.
M-am intalnit cu Cristina pe 3 decembrie, cand dupa “Amalia” am fugit la ea la cabina sa ii iau interviu. Ea m-a recunoscut. Ma stia de la admitere (la regie), adica de prin barul de la UNATC unde si-a facut toata lumea veacul in perioada aia. Eu nu mi-am dat seama ca o cunosc dar dupa ce mi-a povestit ce si cum mi-am adus aminte de ea. Lipsa asta de memorie vizuala in ceea ce o priveste pe ea, nu e din cauza mea…e datorita reflectoarelor. Cristina, cand e Amalia e altcineva. Cel putin asa mi s-a parut…
Descoperind sursa cunoasterii noastrea am inceput sa vorbim. Si sa vorbim…si-am vorbit vreo 40 de minute asa… A doua zi la “redactie” a trebuit sa tai mult din conversatia noastra pentru ca spatiul nu-mi permitea sa scriu tot. Insa concluziile pe care le-am tras dupa, au fost linistitoare. Cristina e o fata -sau un copil- care nu se gnadeste la ce urmeaza (nici cand a dat la teatru nu s-a gandit) si care trateaza totul cu calm si rabdare(“toate la timpul lor”). Domina in ea un bun bun simt si o daruita daruire.
Imagine din "Amalia (...)"
Exerciții de scriere 