Mureș

Pe Strada Strâmbă din Tîrgu-Mureș un Matiz roșu stă parcat lângă un câine negru care mă latră. Lumina e albastră, strada pustie. E târziu, abia m-am trezit; vreau doar țigări, apă și mere ca să fiu eu însămi, aici, într-un oraș străin. Pentru asta e nevoie de multă speranță și ambiție; îmi propun să găsesc un magazin non-stop. Câinele latră, se apropie de mine, mă prefac că nu mi-e frică. Fac asta lejer, mi-a intrat în sânge, ia uite, cine e aici cățel frumos și jucăuș, da, da, cățelul, da da, lugu lugu. Dă din coadă, hai uite o pisică, îi zic, du-te și joacă-te cu ea. Mă mușcă de picior în glumă, încep să mă panichez îmi vine s-o șterg cât mai repede dar nu pot să accept imaginea asta: să fug speriată pe Strada Strâmbă din Tîrgu-Mureș, în miez de noapte, cu un câine negru după mine în timp ce un motan mă sfidează cu trei limbi date peste coaie. Asta nu.

La Farmacia non-stop din josul văii patru cupluri stau cuminți la coadă. Un oraș destul de precaut îmi spun, cum să stai la coadă la prezervative? Nu se sărută nimeni, e ca un soi de înțelegere între toți: ne futem acasă. Nu aici. Ne iubim acasă nu pe stradă, ne excităm maxim în lift, ne punem prezervativul și apoi sperăm cu toții că pe el o să-l țină mai mult și că  asta o va convinge pe ea să nu-l părăsească în următoarele două săptămâni. După farmacie achit 3 mere, 2 pachete de țigări și o apă plată. Mă întorc.

Ocolesc strada Strâmbă din Tîrgu-Mureș, câinele ăla sigur mai are și alți prieteni, pozez o bancă tristă și intru într-un bar ca să îmi iau o cafea. Barul e gol, niște golani mișto joacă biliard, am brusc o imagine de la țară, ies repede, ce caut aici; afară un biciclist are câinele legat de portbagaj. Ajung la MC, aici e viața adevărată din Tîrgu-Mureș, i-am luat lui Lolo o dată o prăjitură de la o tipă drăguță și am vorbit toată noaptea despre iubire după ce el a dărâmat masa și eu am încercat să nu mă enervez.

Urc un deal destul de abrupt, cu bicicleta nu l-aș putea urca, are dreptate Andi, nu e un oraș bike friendly iar Mardare tot timpul dă șaua prea jos. De ce ți-ai luat bicicletă de băieți m-a întrebat când i-am zis că asta poate fi bicicleta comună, dar așa face ea, e constant nemulțumită, nu știu Mardi i-am zis atunci, sunt multe lucruri pe care nu le știu; dar ea nu m-a crezut. Știi, Leta, ar trebui să fii mai relaxată – mi-a zis înainte să plec iar eu încerc să o ascult.

O gașcă de liceeni coboară înfometați spre MC și trec pe lângă mine ca și cum n-aș exista, fix ca Paul acum vreo 25 de ani când eu îl iubeam pe el și el o iubea pe Găbița și am știut că așa va fi mereu. Un puști își ține gagica în brațe, o cară ca și cum traversează un râu, o întreabă de ce și-a pus tocuri iar ea zice nu știu; așa e la vârsta asta băi puțoiule, fetele se sacrifică ca să le placi tu, iar tu le placi deși nu știi nimic despre ele și e posibil să nu afli niciodată și să ți-o arzi aiurea în stânga și-n dreapta inconștient că o cauți pe maică-ta în toate femeile lumii dar foarte conștient că te vei însura cu una care ar fi putut fi oricare.

Deschid poarta facultății, e încă foarte cald, aseară am sărit gardul, azi cunosc deja schema. În cameră e saună, mi-am luat un ventilator chinezesc portabil, nu ajută la nimic dar pentru că nu mai am bani, trebuie să-i cheltui. Greierii cântă, portarul doarme satisfăcut, frigiderul de 50 de cm bârâie. „Și e ceva sublim în liniștea asta” vorba lui Pâzgu, când ajungi într-un oraș nou și ai o lună să-l descoperi. Ți-e din nou teamă că în curând îi vei spune acasă iar ai tăi te vor întreba la ce te referi.

Advertisements