Draga mea,
Ce-i cu tine? Ultima ta scrisoare aproape că m-a îngrijorat. Am înțeles că nu mai ai niciun ban și că ești plină de datorii… dar să fim serioși, nu-i așa un motiv de dramă. Plus că toți trecem prin asta, odată cu tine! Ești supărată, am înțeles… dar acum ai de când să mă ploi toată ziua? Te rog, liniștește-te! N-am să mă las condusă în nici un fel de suferințelor tale. Știu că-ți dorești compasiune.Asta e tot! Vrei să-mi fie milă de tine! Să știi că nu mi-e! Te cam smiorcăi și mă enervezi. Ai plâns toată ziua. Astea sunt drame adolescentine, draga mea. Adolescenții plâng de ziua lor și așteaptă telefoane. Pe tine te-a sunat cineva azi? Ce bine-mi pare că nu am televizor! Sunt scutită de ipocrizia tuturor celor care spun că te iubesc și că fac totul pentru tine. Mi-e silă de toți cei care-ți oferă cadouri sub formă de coroane, drapeluri, scenete, cântece și marșuri de trompetă. Uite draga mea cum toată lumea pune mâna la inimă și-ți cântă. Aproape scârbos!
Te înțeleg. Încep să înțeleg. Așa-i că nu-i crezi pe patrioți ăștia care nu dau doi lei pe plaiurile tale? Nici eu nu-i cred. Așa-i ca te doare că tinerii te lasă tot pe mâna moșnegilor ce ți-au făcut atâta rău până în 89? Rău ți-au făcut și după dar tu ai renunțat să mai ai reacții. Of, draga mea, de-aș putea să te îmbrățișez toată, te-aș liniști. Ți-aș mai da poate ceva speranță. Sau poate că aș reuși să te fac să mai ai răbdare. Dar nu pot să fac asta. Sunt prea puține mâini care s-ar prinde de ale mele. Nu putem să te acoperim. Oamenii nu dau mâna pentru tine. Știu. Ar trebui să te ajut. Sunt una din cele mai bune prietene ale tale și trebuie să fac ceva în sensul ăsta. Să știi că încerc! Și îți reamintesc că îmi ești dragă de mor. N-am ajuns încă să te iubesc pentru că nu te-am descoperit întru totul. Dar să știi că în fiecare zi am în vedere acest lucru. Să nu te superi pe mine!
Știu că scrisoarea asta ar trebui să-ți mai aline din durere. Ar trebui să te fac să te simți bine măcar azi, de ziua ta. Dar sunt la fel de tristă ca și tine. Nu, nu mi-am pierdut simțul umorului. Nu am cum. M-am născut o dată cu renașterea ta. Chiar! Suntem de-o seamă! De aia poate te și înțeleg atât de bine. De aia împreună putem să o scoatem la capăt! Noi două și alții de seama noastră. Doar creștem amândouă o dată. Ce minunat! Creștem toți o dată! Vezi, n-avem cum să te lăsăm singură. Te rog, nu mai fi supărată! O să fac tot ce-i posibil să mă iau de mână cu toți cei care vor să te îmbrățișeze. De fapt cred că suntem destul de mulți, doar că nu ne cunoaștem. Nu suntem solidari. Ciudat, draga mea, tu nu ne-ai învățat așa. Uite, îți promit că n-am să te las singură niciodată. Poate doar atunci când vei muri de tot. Când vei muri cu totul te voi părăsi și eu. N-am ce face. Așa procedez eu cu morții.
Ce caraghioasă ești! Hai gata, potolește-te! Chiar arăți ca o adolescentă care-și plânge de milă. Hai draga mea, puțină încredere. Și răbdare…atât cât să ne facem și noi, ăștia născuți o dată cu renașterea ta, puțin mai mari. O să creștem împreună, ai să vezi. La urma urmei nici nu avem încotro. Hai domle încetează! Da chiar nu te poți abține? Nu există nu pot la vârsta asta! Pe mine așa m-au învățat ai mei. Nu te purta ca o babă că nu ai niciun drept. Asta cu 92 de ani e pentru tâmpiții care cred că ai îmbătrânit. E pentru ăia de-ți fac rău. Noi știm foarte bine că ești tânără. Pretențiile încep de acum în colo.
Te pup draga mea! Deșteaptă-te o dată cu noi și nu te mai smiorcăi. O scoatem noi la capăt!
Fără compasiune,
prietena ta!
p.s. La mulți ani!
Exerciții de scriere 