L-am cunoscut la Festivalul Pledez pentru Tine(ri) – Piatra Neamț în 2009 unde i-am văzut spectacolul „Stă să plouă”. Slab! Apoi am fost la Iași și am stat în repetiții cu toată trupa, mult timp, până a ieșit “Fast Forward. Now rewind“. Bun! Am scris despre spectacol, am făcut fotografii, am recomandat și am invitat. După postările din iarnă de pe blog, numele “Florin Caracala” apărea foarte des în motoarele de căutare ce făceau trimitere către blogul meu. Ca răspuns pentru toți cei care îl caută pe Caracala pe net, a venit acest interviu. Punct.
Profil
Data și locul naşterii: 24 martie 1986, Ploiești
Studii: N-am terminat nimic încă. Mă străduiesc să termin actoria anul ăsta, la U.A.G.E., clasa Prof. Dr… la la la Octavian Jighirgiu. Și la anul sper să termin regia la U.A.G.E., clasa Prof. Ion Mircioagă și Asist. Andrei Grosu.
Premii: Eeehhh căcat…
Workshopuri: Nu prea.
Blog: Florin Caracala – What goes around comes around
Facebook: Pagina Florin Caracala
Oracol clasa a V-a
Anotimpul preferat: Primăvara. Culoarea preferată:Vișina putredă. Filmul: îmi ia mult timp să mă gândesc. Sunt multe. Desenul animat: Tom & Jerry. Cartea: Aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn. Ziarul: Nu am. Revista: Nu am. Emisunea TV: Nu am. Radio: Mai ascultam Guerilla acum un an. Desertul: Plăcinta de lâmâie cu înghețată de lămâie.
“…poate ajung un ratat, nu vreau să fac de râs pe nimeni “
Nicoleta Popescu: Te-ai dus la admitere la coregrafie în București. Ai fugit la Iași și ai intrat la actorie. Acum faci regie. Ce înseamnă asta Caracala?
Florin Caracala: Nu înseamnă mai nimic. Înseamnă că am multă voință. Cred. Sau tupeu. Cred. Din nou. Nu știu. Vreau asta… sau cel puțin voiam să fac asta. Acum nu mai știu. Am trecut la întrebări serioase?
N.P.: Nu, am trecut la întrebări. Într-un final te-ai hotărât?
Florin Caracala: Nu. Sau, poate că da… Regie. Poate. Am ceva în cap, dar înca nu mă pot arunca acolo unde vreau eu. Sau cel puțin asta simt. Ține de un instinct. Și nu aș vrea să plec din România ca să pot să fac ce vreau eu. Prefer să o iau pas cu pas. Până ajung să pot face liniștit cam ceea ce îmi doresc. Până atunci, ne mai jucăm, mai învâțăm.
N.P.: Ai montat „Haină de om” la penitenciarul din Iași. Nu te întreb nimic legat de această experiență pentru că toate răspunsurile le găsim AICI. Vreau să știu dacă te-ai întâlnit „la cico afară” cu cei care au fost eliberați. Mai ții legătura cu ei, acum după ce s-a terminat proiectul?
Florin Caracala: Da. M-am întâlnit cu ei afară. Da, încă mai țin legătura cu ei. Cu unii vorbesc la telefon, cu unii mă văd la un cico, cu unii pe mess, cu unii mă vad pe la spectacolele mele (ca spectatori, desigur). Cred că ei sunt singura mea experiență care s-a apropiat de ce simt că trebuie să fac, pe aici, ca artist. Mi-e dor de ei… chiar acum sunt în discuții, poate mai fac un spectacol ceva, deși, sincer, sunt prea ocupat ca să mă mai arunc în vreun proiect. Așa că încă mai stau pe gânduri un pic. Bine, poate că sunt și foarte obosit. Deja. Știu că e ridicol, dar nah…
N.P.: Ridicolule! … Să înțeleg că asta este cel mai important proiect de până acum?
Florin Caracala: Nu neaparat. Cel mai important e… ultima mea experiență teatrală. Nu ca regizor, nici ca actor, ca simplu om. Nu știu. Eu cred că sunt fixist. Mă fixez pe o chestie până consider eu că am ajuns unde voiam cu acel ceva. Așadar, ultima mea experiență e cea mai importantă. Încă sunt un căutător.
N.P. : Toată lumea are o poveste cu „omul care m-a făcut să” sau „omul de la care am învățat că”. Ai vreun „omul” care te-a influențat profesional foarte mult?
Florin Caracala: Toți oamenii din viața mea. Eu nu am povești particulare. 🙂 … sau poate că da… dar nu știu dacă vreau să spun. ( nu vreau să fac de râs, nah…cine știe, poate ajung un ratat… așa ca prefer să nu fac de râs pe nimeni)
Alege…
1.Grădiniță, școală generală sau liceu?
Florin Caracala: Din grădiniță nu mai țin minte nimic, în gimnaziu a fost horror, liceu pedagogic… deci liceu.
2. Liceu sau facultate?
Liceu. – facultatea e scumpă
3. Moş Crăciun sau Sfântul Nicolae?
Nu știu dacă mai pot să cred în așa ceva, dar dacă e să cred, probabil Moș Nicolae.
4. Cluj , Bucureşti sau Iaşi?
Niciunul din astea.
5.Operă sau operetă?
Operă.
6. Oscar sau Cannes?
Cannes
7. Teatru de păpuşi sau desene animate?
Desene animate.
8. Nichita Stănescu sau Marin Sorescu?
Nichita.
9. Crăciun sau Paşti?
Crăciun.
10. Pick-up sau magnetofon?
Pick-up.
11. Ţambal sau xilofon?
Xilo
12. Muzică lăutărească sau muzică populară?
Populară.
13. Cehov sau Shakespeare?
Cehov. Sau Shakespeare.
14. Nisip sau iarbă?
Iarbă.
15. Whisky sau vin?
Whisky. Sau vin roșu
Discuții…
Nicoleta Popescu: Ce e cel mai periculos la un om?
Florin Caracala: Totul poate fi periculos la un om. Poate că cel mai periculos, în momentul de față, este capacitatea oamenilor de a disimula. Capacitatea lor de a arunca cuvinte grele pline de nimic. Mai e o chestie. Faptul că în momentul ăsta oamenii nu se mai ierarhizează. Și de aici începe un adevărat calvar. Toți putem face orice, toți suntem în stare de orice. Nu mai există scară valorică, nu mai e nimic. Mă sperie gândul că se ajunge la nimic. Dar nu știu dacă vreodata a fost altfel. Și acum văd eu asta. În tot cazul, toți ne credem. Și asta e foarte periculos.
N.P.: Când îţi e ruşine? De ce, pentru cine, pentru ce sau de cine?
Florin Caracala: Doamne, sunt infinite cazuri în care mi-e rușine. Cum să dezvolt așa ceva? Ar trebui să scriu un roman. Mi-e rușine.
N.P.:De ce au nevoie oamenii?
Florin Carcala: Serios, la altă întrebare nu te puteai gândi?
N.P.: La alea de mai sus!
Florin Caracala: Oamenii nu au nevoie de nimic.
N.P.: Ei da!
Florin Caracala: Cred totuși că avem nevoie de a înțelege că trebuie să primim și să dăm în egală masură, și mai ales, să nu cerem.
N.P.: Ai văzut!
N.P.: Crezi in geniu?
Florin Caracala: Depinde de geniu.
N.P.: Ce te enervează?
Florin Caracala: Totul și nimic. În ultima perioadă încep să fiu imun la tot ce e în jurul meu. Mă uit, mă încarc, ascult, învâț, aflu, tac. Din ce în ce mai mult. Cred că e o măsură de autoconservare.
N.P.: Ce e de făcut pe lumea asta?
Florin Caracala: Distrusă. Totul e prea razna. (ce horror a sunat asta – mă simt ca într-un spectacol cu interviul ăsta)
N.P.: Cam de-un 7 spectacolul ăsta…
N. P.: Dacă meseria ta ar fi un obiect sanitar, ce ar fi ?
Florin Caracala: Stai să mă opresc din râs. Prima oară mă gândeam la canalizare, după aia mi-am dat seama că nu e obiect sanitar. (asta nu o băga!)
N.P.: Stai să mă opresc eu din râs acum!
Florin Caracala: … ca sa vorbim serios, cred că săpun. Cu aloe vera. (vai nu o băga nici p’asta!)
Răspunde cu ce-ți vine-n minte!
1. Mi-e greață de… vanilie.
2. Nu mai vreau să… complic lucrurile.
3. Uit tot timpul să… să mă trezesc.
4. Cel mai des îmi impun să… mă trezesc.
5. Mă fac că nu văd… părțile nasoale.
6. Vreau să știu… dacă a existat Moș Crăciun.
7. Nu pot fără… țigări.
8. Sunt conștient că… la un moment dat toți murim.
9. Nu pot să-mi iau gândul de la… Cola.
10. Am nevoie de… muzică.
11. N-am cu cine să… merg la cumpărături.
12. Mai bine …… decât……… (asta e prea complicată pentru mine.)
Final…
Întrebare:Binele învinge?
F.C.: nu.
Î:Avem timp pentru toate?
F.C.: nu.
Î: Găteşti? Pentru cine?
F.C.:da. Rar. Pentru oricine.
Î: Zi-mi si mie un film bun!
F.C.:pentru tine sau așa în general? Îți zic ultima mea vizionare. In Glorious Bestards. Al lui Tarantino. E diliu omul ăsta. Adică genial.
Î: Dai şi tu o cafea?
F.C.:când ne întâlnim față în față. Dau și două.
Î: Ai o ţigară?
F.C.:da.
Î: Mai poţi?
F.C.: încerc.
N.P.: Bine mă, hai pa!
Florin Caracala: Hai pa. Te pup.
N.P. A! Stai! Ce-ai lua cu tine, dacă s-ar pune problema să faci zilnic naveta dintre rai şi iad, ca să ţii nişte cursuri?
Florin Caracala: depinde de unde țin cursurile. (în rai sau iad?)
Exerciții de scriere 